La ciorba, o sa spuneti dumneavoastra, oameni gospodari si cu mintea la cap!

Usurel, usurel, o sa spuna euro-scepticii romani. O fi bun, dar numai daca respecta normele impuse de UE.

Adica sa fie inalt de maxim 5 centimetri la maturitate, sa nu aiba mai mult de patru frunze pe ramura, sa fi crescut cu lumina naturala directa cel putin 40 de ore pe saptamina, sa nu fi fost cules pe ploaie si sa aiba pe eticheta datele de baza ale cultivatorului: nume, prenume, data nasterii, domiciliul stabil, domiciliul flotant, ultima radiografie pulmonara si pe cea dentara, cazierul

personal si al membrilor familiei, declaratia de avere reactualizata, polita de asigurare de viata, un scurt CV si aprobarea primariei pentru comercializarea in locuri publice a marfurilor de interes alimentar si medicinal.

Pina cind o sa punem la punct toate verigile institutionale pentru a-l putea comercializa, luati dumneavoastra si puneti in ciorba patrunjelul de import, doar 2 euro legatura! Si uite asa, peste scepticismul nostru solid, istoric si contemporan, se mai asterne un strat nou, euro-scepticismul.

Ce o sa se faca biata Romanie, cind o da cu oistea in gardurile de fier ale reglementarilor europene? Industria o sa se prabuseasca! Ma rog, nu ca acum ar fi infloritoare. Agricultura o sa fie distrusa! Adica ce a mai ramas din ea dupa ce "omul nou" al tranzitiei a distrus fie din prostie, fie din interes, fie dintr-o nefericita combinatie a celor doua, aproape totul.

Serviciile nu vor putea face fata concurentei, pe piata fortei de munca din Europa nu o sa prea putem concura, ba ca nu sint diplomele recunoscute, ba ca s-au creat restrictii prin tratatul de aderare, ba ca nu avem calificarile cerute, ba ca sintem supra-calificati.

Cit despre preturi, ele cresc mai ceva decit cotele apelor Dunarii la Drencova, pe vreme de potop, astfel incit pentru noi romanii, ele, preturile si cresterea lor impetuoasa au devenit un fel de ghiocei, adica vestitori ai primaverii europene in varianta horror.

Cit despre salarii, sintem tot la suta de euro nu doar pe luna, ci si pe pamint si nu sint sanse prea mari sa sarim stacheta prea curind. Pe scurt, euroscepticismul nu creste pe terenul arid al presupunerilor, aprehensiunilor or al spaimelor generate de complicate complexe freudiene, ci pe solul fertil al realitatii.

Singura nedumerire apare cind constati ca "realistii", adica cei ce "vad" ceea ce ni se intimpla o data cu integrarea in Europa, reprezinta o minoritate firava, vreo 15%, in timp ce majoritatea zdrobitoare pare sa traiasca "pe alta lume". 85% dintre romani stiu ca o data cu integrarea or sa creasca preturile, iar salariile mai incet, si totusi vor in Europa.

Ei stiu ca dupa ce am speriat vestul cu "exportul de borfasi" de calibre mai mari si mai mici, cind spui ca esti roman pe o strada oarecare din Europa se face gol in jurul tau, neasteptat de repede, si totusi vor in Europa.

Ei stiu ca locuri de munca vor fi tot mai putine in zonele industriale, pentru ca sistemul de inspiratie "social-democrata" al subventiilor pentru intreprinderi care produc pagube la stat si beneficii grase in buzunarele "managerilor" si ale partidelor care-i tin in brate se va prabusi sub legile de fier ale liberei concurente si totusi vor sa se integreze in Europa.

Ei stiu ca Europa aceasta care, in sfirsit, s-a hotarit sa ne integreze, aproape in ciuda noastra, facind pe alocuri eforturi, inclusiv financiare, mult mai mari decit noi pentru a ne putea prenumara printre membrii ei, ei bine Europa aceasta de care ne mai desparte doar o fractiune de timp, nu este nici paradisul adamic, nici supermarketul in care poti sa-ti umpli cosul fara sa platesti, nici

locul ideal al vacantei noastre perpetue, nici limanul la care toate durerile si ofurile noastre vor fi ostoite. Si cu toate acestea, 85% dintre romani vor sa fie in Europa.

Intrebarea este inevitabila: De ce, oare?

Banuiala mea este ca ei, ca si dumneavoastra, sint oameni gospodari si cu mintea la cap! Adica s-or fi gindind ca daca tot sintem in Europa, cu toate greutatile trecute, prezente si viitoare, ceva tot se va schimba. Am putea avea si noi, spre exemplu, Justitie, nu doar un sistem corupt de politica, interese de clan si de bani.

Am putea avea, ca sa luam un alt exemplu, o Administratie care sa faca si altceva decit sa-si imparta functiile si afacerile locale dupa aceleasi criterii de partid si de clan.

O Administratie care sa administreze, adica sa asigure civilizat si eficient serviciile de care oamenii si comunitatile au nevoie pentru dezvoltarea lor sau macar pentru un trai decent.

Am putea avea, in sfirsit, autostrazi, parcuri industriale, scoli si universitati competitive. Am putea avea chiar si o noua clasa politica. Una eliberata in sfirsit de mastile si paiatele tranzitiei.

Si cind te gindesti ca toate astea ar putea sa ne coste nu mai mult de 2 euro la legatura, mai ca-ti vine sa crezi ca nu e leac mai bun pentru romani decit euro-patrunjelul!