Orasul fara arhiva, fara copilarie, fara adolescenta, creatia unui popor liber si harnic." Asa este cunoscut orasul Motru. Un oras al mineritului, fie el in cariera, fie in subteran. Astazi este orasul fara viitor.
La mijlocul anilor ’50, cateva prospectiuni facute in judetul Gorj au dus la descoperirea unor zacaminte uriase de lignit. Aproximativ trei miliarde de tone de carbune asteptau sa dea piept cu excavatoarele. Astfel, au aparut orase noi: Rovinari, Matasari, Motru.
Treptat, in Motru s-a inchegat o comunitate puternica, alcatuita din oamenii locului, dar si din cei veniti din alte zone ale tarii sa lucreze in minerit. Orasul a avut o ascensiune rapida, ajungand pe locul al doilea ca marime in judet, dupa municipiul resedinta, Targu Jiu. In anul 2000, Motru a devenit el insusi municipiu de rangul doi.
Monoindustrializarea a facut ca economia acestei localitati sa depinda exclusiv de minerit si de activitatile conexe. Acum, in conditiile unor disponibilizari masive din minerit, orasul se confrunta cu probleme foarte mari . Putinii tineri care se mai incumeta sa ramana nu au prea multe alternative.
AUSTERITATE. Motrenii traiesc si astazi dupa un regim rationalizat. Apa rece este oprita o treime din timp, cea calda vine o data la doua-trei zile si atunci doar pentru maximum trei ore. Gaz nu exista, dar peste putin timp locuitorii spera ca acea conducta galbena sa le treaca pe la usa. In privinta necesitatii gazului, parerile locuitorilor sunt impartite.
Unii cred ca va fi o binecuvantare, altii, mai cunoscatori, sunt convinsi ca o scumpire a acestei utilitati va face absolut ineficient efortul autoritatilor de a moderniza asezarea.
In fine, cei mai intreprinzatori au socotit ca ar fi mult mai potrivit un proiect pentru construirea unei termocentrale care sa asigure confortul necesar, pe baza de electricitate, surplusul urmand sa fie dat in sistem. Acest proiect a fost dezbatut de nenumarate ori si tot de atatea ori s-a amanat luarea unei decizii.
Pentru dezvoltarea localitatii s-a investit foarte mult in infrastructura, considerandu-se ca drumurile bune vor atrage investitori. Pana acum, acestia s-au lasat mult si bine asteptati. Exista cateva firme care au angajat disponibilizati din activitatile conexe mineritului: curatenie, paza, transport.
Sentimentul motrenilor referitor la aceste firme care dau de lucru celor disponibilizati difera. "Pana acum, n-a facut nimeni nimic. Toti cei disponibilizati isi gasesc de lucru la firme prestatoare. E normal, cele mai multe apartin sefilor si liderilor de sindicat. E mai simplu sa dai unuia trei milioane jumate decat opt", spune un miner cu un copil in brate.
Constantin Ureche este liderul Sindicatului de la Exploatarea Lupoaia, dar si consilier local si crede ca mai mult nu se poate face pentru acesti oameni, momentan.
SANSA. Municipiul Motru este tinut pe linia de plutire de minele si carierele de lignit. In ultimii patru ani, zona Motru nu a beneficiat de investitii pentru retehnologizare sau pentru imbunatatirea factorilor tehnici de exploatare. Mina Horasti si-a incetat activitatea, iar viitorul Minei Plostina era, in luna martie a acestui an, inca incert.
S-a introdus un al treilea abataj pentru rentabilizarea minei. Productia de carbune ar trebui sa atinga aproximativ 45.000 de tone, dar daca indicatorul de performanta va scadea la sub 1.200 tona la mia de lei productie marfa, mina isi va continua activitatea.
Pana acum, nu s-a reusit acest lucru, iar Mina Plostina ar urma sa fie inchisa pana in 2006, astfel ca 800 de oameni vor ramane fara loc de munca. In acelasi ritm au disparut, pe rand, minele Boca, Leurda sau Rosiuta si, o data cu ele, aproape jumatate din personalul de suprafata.
Conducerea Societatii Nationale a Lignitului Oltenia (SNLO) considera ca in urmatorii ani va mai fi inchisa o parte din cele 10 mine de subteran care functioneaza, operatiune care ar putea mentine eficienta activitatea SNLO. Prin urmare, Lupoaia a ramas baza. Este profitabila si reprezinta un loc de munca deocamdata sigur pentru o parte din motreni.
SUBTERANUL. Minerii sunt oameni simpli. Au acel firesc al omului obisnuit cu carbunele de atat timp. Il stapanesc, stiind ca de munca lor depinde soarta altor zeci de oameni. Mina Lupoaia a fost un examen pentru o parte din noi. Nu mai intrasem niciodata in subteran. "Este o mina-scoala, nu este la fel de periculoasa ca acelea din Valea Jiului. Aici stii ca iesi, cand vii la munca.
Acolo nu stii nimic", spune un brigadier de abataj. Insa mina tot mina ramane. Coborarea in orizont nu se face cu ajutorul coliviei, asa cum era de asteptat. Panta de coborare are 200 de metri. Dotati cu tot ce inseamna echipament de miner (costum, "cascheta", lampas si masca), pornim sa infruntam subteranul. Aerul devine din ce in ce mai greu de respirat, senzatia de mucegai e omniprezenta.
Galeriile, care au doi metri latime, iar de inaltime nu poate fi vorba, se ramifica, formand un labirint pentru necunoscatori. Unul dintre mineri ne arata cum functioneaza un utilaj haraitor care transporta carbunele. Suntem asigurati ca nu exista nici un fel de pericol, pilonii "sanatosi", actionati hidraulic care sustin tavanul fiind in stare perfecta de functionare.
Pe alocuri, de tavan sunt agatate niste sforicele de care atarna cate o piatra. Acestea, alaturi de sobolani, sunt semnalizatoarele de pericol, in cazul in care pamantul s-ar putea surpa.
Negri de carbune, minerii din subteran se pregatesc sa iasa din schimb. Nu-i perturbam. Nici nu am avea cum. Isi vad mai departe de treaba. Nici sobolanii, cu care sunt obisnuiti, nu mai sunt de mult niste intrusi.
PENTRU NOI NU EXISTA UE. Acesti oameni s-au obisnuit in subteran si n-ar schimba locul de munca pentru nimic in lume. Pur si simplu s-au obisnuit. Tineri de 18 ani inca mai intra in mina si invata sa stapaneasca subteranul, carbunele.
Invata sa pretuiasca aerul curat "de afara" si aprecieze orice rasarit sau apus de soare, pentru ca acesta inseamna, pentru ei, un alt inceput sau un alt sfarsit. Minerii pe care i-am gasit in subteran nu sunt interesati de integrarea Romaniei in Uniunea Europeana. E un subiect care, pentru ei, in subteran nici nu exista. Poate ca nici n-au timp sa se uite la buletinele de stiri.
Sau poate nici nu au televizor. Atunci cand viata lor se va schimba si cand promisiunile nu vor mai ramane simple promisiuni, ortacii, care isi petrec jumatate de zi fara sa vada lumina, vor fi mai optimisti. I-am surprins in timp ce terminau sutul, in timp ce unii ieseau plini de sudoare si negreala din mina, iar altii intrau pentru a-si continua munca.
Unii dintre ei sunt multumiti pentru ca mai au un an sau doi pana la pensie. Altii abia au deprins mineritul. "Nu se poate lucra in mina daca treci de 50 de ani. Noi suntem cazuri mai fericite, pentru ca poate prindem pensie, dar pe ceilalti ce-i asteapta? Disponibilizarea, apoi somajul", spune unul dintre ei.
INCUBATOR DE CARTON, OCOLIT DE INVESTITORI
Agentia Nationala pentru Dezvoltarea si Implementarea Programelor de Reconstructie a Zonelor Miniere (ANDIPRZM) este o institutie publica subordonata Ministerului Economiei si Comertului. Agentia a fost infiintata special pentru a elabora propuneri privind strategii si politici guvernamentale, dar si programe locale referitoare la zonele miniere care se restructureaza.
Totodata, ANDIPRZM asigura punerea in practica a proiectelor aprobate si atrage fonduri pentru programele care au ca tinta restructurarea in bazinele miniere. Printre diferite tipuri de proiecte se numara si unul denumit "Sprijin pentru intreprinzatori si centre de afaceri".
In 1999, Guvernul a decis ca in judetul Gorj sa fie declarate, pentru o perioada de zece ani, trei zone defavorizate: Schela, Albeni si Motru-Rovinari (acestea fiind, de altfel, si zonele miniere gorjene).
ANDIPRZM deruleaza o componenta a Programului de Inchidere a Minelor denumita "Atenuarea Impactului Social", in acest sens fiind demarat in Gorj un proiect pentru infiintarea unui centru de afaceri la Leurda, o mina dezafectata aflata la trei kilometri de Motru. Pe hartie, totul pare frumos.
Cladirea administrativa a fostei mine Leurda a fost transformata, in iulie 2004, in Centru de Afaceri (foto). S-a investit foarte mult in aceasta cladire si, desi posibilii clienti beneficiaza de multe facilitati, Centrul de Afaceri este pustiu. Gardianul care pazeste termopanul, gresia si faianta sediului ne-a explicat ca nu exista decat doua firme.
Una dintre ele a ales sa-si desfasoare activitatea productiva acolo in urma cu o luna, iar cealalta s-a decis sa vina in acest incubator de afaceri in urma cu doar cateva zile. O posibila cauza ar fi aceea ca acestui loc nu i se face o promovare suficienta.
La intrarea in municipiul Motru, pe suportii unei benzi care transporta lignit, sta agatata o pancarta destul de atractiva care face reclama acestui proiect. In afara acestui anunt, mai exista o sageata din lemn, vopsita in albastru, pe care scrie "Spre Centrul de Afaceri Leurda". Altceva, nimic.
Drumul pana la Centrul de Afaceri te face sa-l regreti pe acela dintr-o cariera de lignit – o veritabila autostrada, in comparatie cu acesta. In atari conditii, nu este de mirare ca incubatorul de afaceri, ascuns intre terasamentul unei cai ferate (disparuta in timp, gratie cautatorilor de fier vechi) si un peisaj selenar din halde de steril, nu este asaltat cu cereri.
Interesant este ca, de la punerea pe hartie pana la reamenajarea acestui centru, al carui ultim etaj nu a fost inca terminat, nici o autoritate locala nu s-a gandit sa aloce ceva bani pentru amenajarea drumului de acces. Mai mult, Centrul de la Leurda face parte din Reteaua Nationala a Centrelor de Afaceri.
Interesant este ca acest centru are acces la Internet, telefonie fixa, dar ca, asa cum isi dau cu parerea oamenii din zona, instalatia electrica locala nu pare a fi proiectata sa reziste la un consum intens.
NU SUNTEM SALBATICI
Minerii din Gorj au sustinut revendicarile fostului lider al ortacilor din Valea Jiului, Miron Cozma, insa nu au fost de acord cu modalitatea prin care acesta a incercat sa le obtina. "Si-a facut adepti si aici, dar prea putini. In Gorj sunt multe cariere, spre deosebire de Vale, unde se lucreaza mai mult in subteran.
La o banda de lignit e cate un om la doi, trei kilometri, pe cand in subteran echipa e foarte solida. Acolo se intampla ca o echipa sa functioneze fara noi membri si 20 de ani. Trece Jiul prin Gorj, asta este nenorocul nostru", comenteaza Tiberiu Trotea, directorul general al SNLO.
Munca in carierele miniere este mai usoara, dar numai cei care lucreaza acolo simt pe pielea lor temperaturi de 40 de grade sau de -10 grade. "E prapad aici: cand ne coacem, cand inghetam. Colegilor de pe excavatoare li se taseaza coloana de la atata zgaltait", ne povesteste un supraveghetor de banda, gasind insa si un avantaj – faptul ca lucreaza in aer liber.
Un miner de cariera nu ar schimba niciodata locul cu unul din subteran, asa cum nici invers nu s-ar intampla vreodata, cu toate ca salariul difera. Cariera Lupoaia este una dintre cele mai productive exploatari, fiind lignit suficient pentru inca aproximativ 15 ani. Aceasta inseamna ca, pentru moment, pericolul disponibilizarilor nu este atat de mare. "Nu suntem niste salbatici.
Daca s-a intamplat sa protestam, am facut-o pentru ca ne-a ajuns cutitul la os. Eram disperati. Avem oameni aici care au terminat un liceu, o facultate de inginerie – deloc usoara – si care nu au locuri de munca", spune seful de echipaj de la excavatorul 02.
UN MEDIC LA 750 DE OAMENI
Casa de Cultura si Casa Sindicatelor sunt considerate institutii ce coordoneaza activitatea culturala, fiind, de altfel, si centre spirituale. Printre traditii si obiceiuri, Primaria Motru considera ca se pot numara "frecventarea slujbelor religioase la biserici, intrunirile cu ocazia sarbatorilor religioase, organizarea de nunti, botezuri si inmormantari".
Vinul de la Corcova este considerat o delicatesa in zona, Muscatul Ottonel de aici asortandu-se perfect cu friptura de vita. In Motru exista un medic de familie la 750 de locuitori. Singura legatura de cale ferata a orasului cu restul lumii este linia Motru-Strehaia, de unde se poate face legatura cu magistrala Timisoara-Bucuresti.
Spitalul Municipal, o policlinica, cinci farmacii si cei 14 medici de familie incearca sa faca fata celor aproape 23.000 de locuitori, dintre care ceva mai mult de 13.000 sunt salariati. Somerii au atins, in urma disponibilizarilor, cifra de 2.000, dar sunt, asa cum rezulta din statistici, mai multi, deoarece sunt destui care au depasit si acea perioada.
Mare parte a tinerilor a ales calea Occidentului, la fiecare doua familii fiind cate cineva "afara". Banii care vin din fondurile europene sunt direc tionati in cea mai mare parte spre asfaltarea drumurilor si a aleilor.
ANCA ALEXE, ANDREEA TUDORICA, ADRIAN MOGOS
