Draga domnule Ghinea,
Am incercat mereu sa urmaresc articolele dvs. din Dilema si am profitat de pe urma unora dintre ele. Acum aflu ca sint subiectul unuia dintre ele, impreuna cu Nati Meir – o combinatie surprinzatoare pentru mine.
Nu am fost deranjat de ceva anume din articolul dvs., dar cred ca sint necesare citeva clarificari. Scrieti spre final ca „nu propun aminarea aderarii asa cum o face Gallagher". Este adevarat ca am sustinut asta in ultima parte a mandatului de premier al lui Adrian Nastase, cind era clar ca Verheugen era total cucerit de PSD.
Dar sub presedintia lui Basescu, am hotarit ca necesitatea reformei este mai bine spijinita prin sustinerea intrarii Romaniei in 2007 (nu in 2008), ceea ce am spus public la Bruxelles in 13 martie. Adevarul si Evenimentul zilei au fost printre ziarele care au publicat parerea mea (cred ca) in 15 martie.
Am oarece emotii cind scrieti ca „UE este adevarata forta motrice care modernizeaza si <
cu raportul UE care vorbea despre abuzul prin publicitatea de stat de catre guvernul Nastase, cred ca bilantul de dupa inceperea negocierilor in 2000 nu este in favoarea argumentului dvs. Uitati-va la situatia justitiei si administratiei publice.
Uitati-va cit de nepregatite sint economia si infrastructura Romaniei, cum sublinia si Ilie Serbanescu de curind. Daca UE ar face un bilant a ceea ce s-a obtinut dupa cheltuielile in sprijinul reformei, cred ca rezultatele ar fi deprimante.
Un prieten imi spunea ca romanii vor fi cei care vor avea soarta tarii in mina, nu UE. Daca nu ar fi asa, as fi foarte sceptic in legatura cu viitorul.
Cum am putea avea incredere ca o entitate atit de usor deturnata si pacalita de Nastase, Severin, Geoana si Teodorescu ar putea sa faca ceea ce este bine si corect pentru Romania?
Mi-e greu sa inteleg comparatia intre huliganii britanici, C.V. Tudor si Nati Meir. Unul dintre motivele pentru care noi nu avem fenomenul „Vadim" este ca statul este puternic si nu si-a indepartat grupuri de cetateni care sa caute solutii extremiste. Dar societatea noastra devine mai slaba.
Huliganismul din fotbal este doar un semn al anomiei sociale care afecteaza Marea Britanie. De obicei, cind ma aflu in Romania respir mai usurat, pentru ca societatea este mai putin violenta si dezorganizata decit in Marea Britanie. Daca exista huliganism, de obicei nu il observ, desi ma plimb mult pe jos.
Cei mai multi dintre tineri stiu ce vor, sint energici si plini de initiativa, dar este tragic ca strategia cu totul nesatisfacatoare a UE pentru Romania ii va face pe multi sa plece din tara.
UE nu a reusit sa stabileasca un parteneriat eficient cu cele mai dinamice si curate elemente ale societatii romanesti. De fapt, euroscepticismul meu este unul moderat, dar intilnesc tot timpul oameni care imi confirma punctul de vedere.
Cred ca birocratii de la Bruxelles ar avea mai mult respect pentru Romania, si cei mai buni dintre ei ar putea stabili aliante utile cu cetatenii deschisi spre reforme, daca in ultimii ani ar fi pornit o dezbatere despre cele mai bune strategii prin care Romania sa obtina ceva beneficii de la UE.
Este ciudat ca o examinare serioasa incepe abia acum, cind sansa de a influenta tratamentul primit dinspre Bruxelles este mult mai mica.
Daca tot ce poate oferi UE este un fel de protectie vaga impotriva barbariei venite dinspre est si libertatea de a intra pe piata europeana a muncii din 2015, ce beneficii vor exista avind in vedere convulsiile economice care deja incep sa se simta, multumita conditiilor prost negociate?
Cred ca tacerea unei mari parti din societatea civila cu privire la modul in care UE va afecta Romania este deprimanta si deranjanta. Cum ar putea acest proces sa fie benefic pentru Romania cind arhitectul-sef a fost partidul care a jefuit Romania cea mai mare parte din ultimii 15 ani?
Pentru a-l parafraza pe Traian Ungureanu, Romania merita sa fie parte a unei uniuni a Europei, dar ma tem ca Uniunea Europeana va redeschide conflicte interne inca proaspete pe continent din cauza politicilor de extindere de care, in cele mai multe cazuri, vor beneficia doar grupuri de interese.
Nu sint nici bucuros, nici fericit sa va spun toate acestea, dar sint sentimentele mele; sentimentele unui britanic fericit sa traiasca intr-o Europa unita politic, dar nu in castelul de carti de joc construit de birocratii cenusii ai UE si de oportunistii lor stapini politici.
Cu toata stima,
Tom Gallagher
Stimate domnule Gallagher,
Va multumesc pentru raspuns. Sint convins ca aceasta dezbatere este utila, pentru ca receptarea critica a constructiei europene lipseste aproape in Romania.
Totusi, nu va impartasesc viziunea sumbra asupra Uniunii si in orice caz sint mult mai optimist asupra efectelor integrarii Romaniei. O cunostinta comuna, Alina Mungiu-Pippidi, imi spunea la un moment dat ca Romania trece prin cea mai fasta perioada din istoria sa.
O sa va mirati ca spunea asta in 2004, cind atragea repetat atentia asupra derapajelor antidemocratice ale puterii PSD? In ciuda a ceea ce facea Nastase, nu era bine nici atunci ca integrarea sa fie aminata pentru ca si democratizarea si modernizarea tarii se fac mai bine fiind controlate de UE.
Cunoasteti bine istoria Romaniei si daca priviti atent veti vedea ca Alina Mungiu avea dreptate. Nici macar iluzorica perioada interbelica, cu o democratie intermitenta si fara garantiile de securitate pe care le avem acum, nu se compara.
Din nou va spun: intelegem diferit Uniunea. Aici, UE inseamna cel mai serios dintre multele proiecte de modernizare incercate de Romania. Stiti bine ca aceasta a fost obsesia nationala in ultimele doua secole: sa ajungem din urma Vestul.
Exista sansa ca integrarea in UE sa fie ultimul proiect de modernizare al Romaniei pentru ca Uniunea este singurul actor istoric care a reusit asta in alte parti, vezi Spania, Portugalia sau Grecia.
Aceasta sansa reala, face ca miza integrarii sa reprezinte pentru noi mai mult decit redistribuirea ajutoarelor agricole sau a numarului de locuri in Parlamentul european. Sint amanunte importante fara indoiala, dar miza mare ne face sa le acordam putina atentie.
Nu este vorba despre euroentuziasm aici, ci de eurodisperare.
Sinteti nedrept cind puneti pe seama UE starea proasta a infrastructurii si a economiei. Mostenirea trecutului este dezastruoasa in Romania si nici daca ar fi avut un program ideal, Uniunea nu ar fi putut recupera mai rapid acest deficit.
Dimpotriva, proiectele facute cu bani europeni sint printre cele putine responsabile si transparente. Sint fraude si acolo si chiar in aceste zile au ajuns la mine informatii despre deturnari politice in programul de dezvoltare rurala, dar este alt peisaj decit sectorul public pur romanesc unde frauda este regula.
Guvernul Nastase a incercat alt paradox: a facut eforturi in partea tehnica, in legislatie, in timp ce a sabotat democratizarea tarii. Daca ar fi fost lasat de capul sau, PSD ar fi urmat un scenariu turcesc: modernizare fara democratizare. Din nou, UE a limitat eventualele excese. Chiar Verheugen, pe care dvs.
il considerati marioneta PSD, a atras suficient atentia asupra coruptiei si asupra limitarilor libertatii de expresie. Dar trebuia sa lucreze cu acel guvern ales democratic, chiar daca (ca atit de multe guverne din spatiul excomunist) avea un comportament antidemocratic.
Cred in continuare ca UE este adevarata forta motrice pentru modernizarea tarii. Nu imi face nici o placere sa recunosc asta, dar este un adevar. Mi-ar fi placut sa traiesc intr-o societate care gaseste in interior resursele sa se modernizeze si sa se democratizeze. Dar nu traiesc acolo.
Cu aceeasi stima,
Cristian Ghinea
