Pana nu de mult denumirea de GUUAM, pierduta in multimea siglelor sub care sunt cunoscute organizatiile si organismele internationale, regionale si subregionale, nu spunea mare lucru.

Creata in 1997, cu ajutorul discret al SUA, ca o contrapondere a influentei rusesti in flancul sudic al defunctei URSS, organizatia purtand acest nume si regrupand cinci foste republici sovietice - Georgia, Ucraina, Uzbekistan, Azerbaidjan si Moldova - a ramas multa vreme ignorata.

Revolutiile in culori pastelate din Georgia si Ucraina, ca si schimbarile care par a se intrezari in Moldova au dat insa treptat consistenta acestei injghebari regionale, summit-ul desfasurat ieri la Chisinau proiectand asupra ei reflectoarele canalelor mass-media.

O simpla privire asupra hartii arata ca zona GUUAM are o importanta strategica deosebita pentru transportarea titeiului si gazului din regiunea Marii Caspice si a Asiei Centrale spre Occident, pe de alta parte tarile respective fiind interesate, cu exceptia Azerbaidjanului, cu marile sale resurse petroliere, in reducerea dependentei lor energetice fata de Rusia.

In egala masura, tarile participante sunt interesate in transformarea Marii Negre intr-un "bazin al democratiei", cum remarca Le Figaro, ca si in rezolvarea conflictelor latente, fie ca e vorba de Transnistria, de Abhazia sau Osetia de Sud, incurajate, fara prea mare jena, de Moscova.

In acest sens se inscrie si planul in sapte puncte propus la Chisinau de presedintele Ucrainei, Viktor Iuscenko, care prevede, in esenta, democratizarea tinutului din stanga Nistrului prin alegeri libere si democratice, monitorizate de catre Uniunea Europeana, OSCE, Consiliul Europei, Rusia si SUA, aceste state urmand a fi implicate, alaturi de altele, si in definirea formatului negocierilor priv

ind rezolvarea diferendului transnistrean. Ca un aspect deosebit de important, planul Iuscenko nu prevede federalizarea Republicii Moldova, asa cum s-a vehiculat la un moment dat in mass-media. Participarea ca invitati a presedintilor Romaniei si Lituaniei apare ca fireasca in contextul intentiilor de transformare a Marii Negre intr-un bazin al democratiei.

Traian Basescu este unul din militantii cei mai activi pentru securizarea acestui bazin si democratizarea tarilor riverane.

Lituania, ca si celelalte tari baltice, si-a manifestat, la randul ei, intentiile de a sponsoriza apropierea Georgiei si Moldovei de Uniunea Europeana, sub acest raport profilandu-se chiar o axa Marea Baltica - Marea Neagra, care, sub impulsul Washingtonului, sa contracareze influenta ruseasca.

Moscova nu ramane insa cu bratele incrucisate, astfel putand sa fie interpretat gestul Uzbekistanului de a anunta, in ultimul moment, ca nu mai participa la summit, ceea ce a facut ca sigla GUUAM... sa-si piarda unul din cei doi "u".

Ceea ce nu a impiedicat insa pe ceilalti participanti sa finalizeze o agenda de lucru care, alaturi de masurile de democratizare si sublinierea necesitatii de reglementare a conflictelor existente, a mai inclus dezvoltarea cooperarii regionale si apropierea de organismele europene si euro-atlantice, concluziilor lor fiind sintetizate in Declaratia comuna intitulata "In numele democratiei, stabil

itatii si dezvoltarii". Din acest punct de vedere, importanta reuniunii de la Chisinau nu poate fi subestimata.