Mircea Geoana s-a purtat ca un prostanac, intre cele doua tururi de scrutin", spunea furios Ion Iliescu, in urma cu aproape doua luni. "Ion Iliescu a ajuns la o varsta la care nu mai stie ce spune", i-a replicat Geoana, liderului fondator al PSD, douazeci si patru de ore mai tarziu.

Replica sa, de o duritate neasteptata, l-a adus instantaneu in vizorul grupului de la Cluj, aflat in cautare de curier pentru documentul "Reforma profunda". Acesta a fost inceputul sfarsitului pentru Ion Iliescu.

Nu putini au fost cei care au simtit o simpatie spontana pentru Geoana, spunand, la vremea respectiva, ca, indiferent ce s-a intamplat, Iliescu nu avea dreptul sa se adreseze astfel unui coleg de partid. A urmat solidarizarea lui Ion Iliescu cu candidatura lui Marian Vanghelie, vazuta prost in organizatii si, in cele din urma, fatalul apelativ "tovarase".

Revelionul pesedist, la finalul caruia s-a cantat "am nevoie de tine", nu a fost unul cu pregatiri facute doar la lumina zilei. S-a lucrat intens in subteran, mergandu-se uneori pe formule de colaborare cel putin halucinante. Mai intai, grupul de la Cluj i-a dat ultimatumul lui Adrian Nastase: ori candidezi, ori ne gasim pe altul care sa o faca.

Fostul premier a invocat, din nou, principiile si loialitatea fata de Ion Iliescu, drept pentru care Rus si echipa l-au scos in decor. In plin scandal cu Ion Iliescu, ochii li s-au oprit pe Mircea Geoana. Exact in clipele in care Geoana dadea declaratii pe holul de la Senat, unul din membrii grupului statea deoparte si il studia, bucuros ca a gasit o solutie.

De aici incolo nu a mai fost decat o problema de negocieri. Bascularea lui Miron Mitrea, dupa ce Iliescu i-a cerut sa se retraga, a schimbat radical raportul de forte, cu numai cateva zile inainte de Congres. Cand jocurile au fost facute, in combinatia Rus, Mitrea, Hrebenciuc, Adrian Nastase a fost "sfatuit" sa accepte noua solutie.

Aceasta aparitie "aranjata" ii creeaza, din start, lui Mircea Geoana unele probleme de autoritate. Pe de-o parte, va fi legat de cei ale caror jocuri le-a urmat, ceea ce il face, din start, vulnerabil. Pe de alta parte, va fi privit permanent de cei din aripa iliesciana ca un om care a tradat, deci o persoana neautorizata moral sa conduca un partid.

O alta problema pe care ar putea sa o aiba Geoana, intr-un viitor apropiat, este legata de identificarea cu electoratul pesedist traditional. Discursul sau, de tip american, este mai putin gustat de alegatorii care vor o social-democratie pe intelesul lor, nu al Internationalei Socialiste.

Cu toate ca a ajuns presedinte de partid pe un vot negativ, Mircea Geoana se bucura de increderea membrilor de rand, care vad in el o imagine mai buna pentru PSD. Ceea ce a fost frapant la Congresul PSD nu a fost numai schimbarea de la varf, care va ramane probabil evenimentul politic al anului, ci si constatarea ca Ion Iliescu si Adrian Nastase au pierdut legatura cu propriul partid.

Daca la Iliescu acest lucru ar mai fi de inteles, pentru ca PSD din 2005 nu este acelasi cu PDSR-ul din 2000, in ceea ce-l priveste pe Adrian Nastase nu exista nici o scuza. Nastase a facut aceeasi greseala in decurs de cinci luni. Mai intai nu a simtit electoratul, la alegerile de anul trecut, pierzand alegerile pe mana proprie. Acum a fost, din nou, in aceeasi situatie.

A avut semnale de la organizatii ca lumea vrea o schimbare, dar a continuat sa creada, pana in ultima secunda, ca pesedistii sunt aceeasi masa de manevra disciplinata, care ii va asculta indemnul de a vota un tandem depasit. Este o greseala fatala pentru un lider politic care trebuie permanent sa-si modeleze actiunile dupa dorinta celor pe care-i reprezinta. Altfel, mai sta o tura pe margine.

Din perspectiva instinctului politic, Mircea Geoana si-a jucat cartea de zece ori mai bine decat altii. El a speculat fiecare moment de criza interna dintre cele doua tabere principale si a stiut sa profite la maximum de imaginea sa, pentru a-si atrage sustinatori. Exista si aici un risc, pentru ca Geoana este o persoana careia ii place enorm sa se vada "pe sticla" sau in ziare.

O insistenta prea mare in acest sens l-ar putea trimite in aceeasi capcana in care a cazut Adrian Nastase, pe vremea cand era la putere: fascinatia de sine si suprasaturarea mediatica.