Indepartarea lui Ion Iliescu a avut loc fara varsare de sange. In rest, tot ce s-a intamplat ieri noapte la Sala Palatului, la doi pasi de fostul Comitet Central, a copiat schema de rasturnare cunoscuta din decembrie '89. Patriarh ruginit, Iliescu a inceput catastrofal. Nesigur pe o memorie intesata de plenare si congrese, el a iesit cu sala cu tot din prezent.
Invitandu-l la cuvant pe "tovarasul Nastase", Iliescu a fost sincer si irecuperabil. El a calatorit, pentru ultima oara, catre oamenii si ceremoniile dragi lui, ca intr-un vis ucigas de tinerete. A fost prea mult. Sala era plina de oamenii prezentului economic, de beneficiarii blindati ai pretentiei de innoire.
Ei nu puteau ingadui aceasta scapare nostalgica, pentru ca ea ii face vulnerabili si le distruge alibiul postcomunist. Iliescu trebuia indepartat. Masina de macinat patriarhi s-a pus in miscare pe loc. Primul semn a venit, dupa tipic, din afara. C.T. Popescu s-a lepadat, la televiziune, de "comunismul" de la Congresul PSD. "Scrisoarea celor sase", editia a doua, a creat cazul. Esalonul doi
s-a vazut imediat erou al "democratizarii" si a trecut la treaba. Din acel moment, Iliescu a trait singur cu singuratatea lui Ceausescu.
In zori, cand "partidul" avea in frunte un "democrat", mintea si scrisul romanesti erau, asa cum au mai fost, gata de prima lor mare eroare "postrevolutionara". Am fost din nou surprinsi de masina de fulgere ascunsa in aparatul greoi de partid. L-am crezut pe Iliescu, exact ca pe Ceausescu, etern. Avem, tot ca dupa decembrie '89, sansa sa ne corectam.
Totul e sa nu prapadim alti 15 ani cu dezmeticirea. Trebuie sa ne grabim. Mai intai, incetand sa numim "partid" un grup de oameni cu putere. Experienta romaneasca a anilor 1947-'89 a lasat urme adanci. Prea multa lume crede ca un grup care se afla mult timp la putere si e condus de acelasi om e un partid.
PSD nu e un partid, ci suma manevrelor sale de actualizare a despotismului: de la exagerarile lui Ceausescu la normalitatea lui Iliescu si de la exagerarile lui Iliescu la normalitatea lui Geoana.
A doua greseala imediata la care invita schema de regenerare PSD e confuzia democratica. Cine e la putere in PSD? Un democrat? Starea de fapt nu are legatura cu acest gen de intrebari. Doar doua lucuri sunt certe: 1 - Iliescu a fost indepartat pe motive de senilitate istorica si 2 - la putere sunt Stenogramele.
Centrul de gravitatie al PSD e compus din eroii Stenogramelor: Nastase, Hrebenciuc, Mitrea. Geoana e doar unsul lor.
A doua lui calitate nu e cu nimic mai amica democratiei, caci Geoana e perdantul de serviciu in toate confruntarile cu electoratul roman. Presedintele Iliescu al regimului Iliescu a fost inlocuit de presedintele Geoana al regimului Iliescu.
Lovitura n-a fost pregatita de o schimbare de program si gandire, ci a fost impusa de nevoile viitoare ale sistemului de arenda in care PSD tine prinsa Romania. Clipa de neatentie a batranului lider a grabit sfarsitul, dar democratia nu se naste din executii.
