Ocuparea fortei de munca reprezinta unul dintre obiectivele principale ale Uniunii Europene, iar stimularea acesteia a fost iterata de Consiliul Uniunii Europene in Strategia de la Lisabona. In acest context, ajutorul de stat pentru ocuparea fortei de munca este permis si de legislatia romaneasca privind ajutorul de stat.

Orice intreprindere poate primi ajutor de stat pentru stimularea ocuparii fortei de munca, cu exceptia celor din industria carbunelui.

Regulamentul nu se aplica ajutorului de stat care favorizeaza produsele interne in raport cu produsele importate, ajutorului legat direct de cantitatile exportate, de stabilirea si exploatarea unei retele de distributie sau ajutorului care se refera la alte cheltuieli curente legate de activitatea de export.

Statul poate acorda ajutor intreprinderilor pentru creare de noi locuri de munca, angajare de persoane defavorizate, angajare de persoane cu handicap sau pentru orice alte obiective legate de piata muncii si de ocuparea fortei de munca.

Statul poate finanta din surse bugetare costurile salariale cu persoanele nou-angajate, adica 50% in cazul ajutoarelor de stat pentru crearea de noi locuri de munca, 50% - in cazul ajutorului de stat pentru angajarea de persoane defavorizate, respectiv 60% in cazul ajutorului de stat pentru angajarea de persoane cu handicap.

Costurile salariale care sunt luate in considerare la calculul intensitatii ajutorului de stat sunt cele aferente locurilor de munca nou-create pe o perioada de doi ani, in cazul ajutorului de stat pentru creare de noi locuri de munca, si pe o perioada de un an - in cazul ajutoarelor de stat pentru angajarea de persoane defavorizate sau persoane cu handicap.

Intotdeauna, statul trebuie sa se asigure ca, in urma acordarii ajutorului, intreprinderea beneficiara asigura o crestere neta a numarului de angajati atat in unitatea operationala, cat si in intreprinderea in cauza, prin raportare la media ultimelor 12 luni. Locurile de munca create trebuie mentinute pe o perioada de cel putin trei ani sau de doi ani in cazul intreprinderilor mici si mijlocii.

Persoanele defavorizate si persoanele cu handicap, asa cum sunt ele definite in regulament, trebuie sa poata beneficia de un loc de munca continuu pe o perioada de minimum 12 luni, cu exceptia cazurilor de concedieri legale pentru motive imputabile angajatului.

In cazul ajutoarelor de stat pentru crearea de noi locuri de munca, noii angajati trebuie sa nu fi avut niciodata un loc de munca, sa-si fi pierdut sau sa fie pe cale de a-si pierde locul de munca.

O prevedere importanta a regulamentului se refera la efectul stimulator al acordarii ajutorului de stat. Pentru a demonstra efectul stimulator trebuie ca beneficiarul sa fi facut o solicitare de acordare a ajutorului de stat catre furnizorul de ajutor de stat si sa existe prevederi legale care stabilesc dreptul la ajutor, in conformitate cu criterii obiective de acordare.