Moto: „Atunci Nabucodonosor s-a umplut de manie si si-a schimbat infatisarea fetei sale fata de Sadrac, Mesac si Abed-Nego. Si incepand iarasi a grai, a poruncit sa incalzeasca cuptorul de sapte ori mai mult decat era de obicei. Si a poruncit celor mai puternici oameni din ostirea lui sa lege pe Sadrac, Mesac si Abed-Nego si sa-i arunce in cuptorul cel cu foc arzator". (Daniel, cap. 3, 19-20)

Odiseea jurnalistilor rapiti in Irak a inceput prost, inca de la primele ei ceasuri. Sunat de redactorul sef al revistei Academia Catavencu, Doru Buscu, pe 28 martie, la ora 21,15, ministrul de Externe Mihai-Razvan Ungureanu l-a rugat sa nu dam nimic in Cotidianul.

Ministrul l-a asigurat pe Doru Buscu ca va vorbi si cu alte publicatii pentru a bloca stirea care ar putea afecta negativ soarta jurnalistilor.

Cu zece minute inainte de miezul noptii, MAE se rasuceste si anunta, printr-un comunicat remis tuturor redactiilor, ca: „In urma sesizarii primite in cursul acestei seri de la conducerea postului de televiziune Prima TV, privind posibila disparitie a jurnalistilor Marie-Jeanne Ion, Ovidiu Ohanesian si a cameramanului Sorin Dumitru Miscoci, aflati in Irak, MAE impreuna cu principalele servicii de

informatii ale Romaniei au constituit imediat o echipa de gestiune informativa a acestei situatii". |ntors din Afganistan, Traian Basescu declara pe Aeroportul „Henri Coanda", in jurul orei 01,00, ca: „In momentul de fata, structurile statului sunt in alerta si decise sa rezolve problema".

A doua zi, Traian Basescu infiinteaza „grupul operativ",

transformat mai apoi in „celula de criza". Pe 1 aprilie, prin vocea Adrianei Saftoiu, purtatorul de cuvant al Administratiei prezidentiale, grupul ne asigura ca „toate institutiile implicate in procesul de recuperare a jurnalistilor romani fac tot ce este necesar pentru intoarcerea lor cu bine acasa".

Sambata, 2 aprilie, incolteste primul zvon ca ziaristii ar fi fost eliberati de un comando aliat. Zeci de jurnalisti fug la Aeroportul Militar Otopeni si asteapta aterizarea aeronavei.

Pe 4 aprilie, MAE da un comunicat in care nu specifica nimic legat de faptul ca ziaristii sunt rapiti in continuare: „Fac inca o data apel la intelegerea dumneavoastra, la rabdarea si maturitatea tuturor celor care ne sunt colegi in presa si va indemn prieteneste, interesat ca lucrurile sa mearga cat mai bine, ca si dumneavoastra de altfel, sa discerneti atent ceea ce este informatie si ceea ce e

ste zvon". Lipsa de continut real a acestui comunicat nu face decat sa alimenteze zvonurile din tara.

Marti, 5 aprilie, celula de criza anunta, printr-un comunicat oficial, ca „cetateanul roman Omar Hayssam a fost retinut de procurorii Parchetului de pe langa |nalta Curte de Casatie si Justitie. Mentionam ca alte actiuni, conexe, se deruleaza la Bucuresti si Bagdad".

„Din moment ce anuntul retinerii a fost facut de aici", adauga Adriana Saftoiu, „e clar ca are legatura cu actiunea de recuperare a celor trei ziaristi." Spre miezul noptii, celula infirma stirea intoarcerii acasa a jurnalistilor, dar nu sufla un cuvant despre faptul ca ei sunt tot ostatici.

Lipsa de comunicare, intretinuta intentionat de Palatul Cotroceni, da apa la moara presei, care in urmatoarele zile va lega numele lui Omar Hayssam de terorismul international, de implicare in rapirea ziaristilor, iar pe Hayssam il va lega de gat de PSD. Cum asocierea convine de minune Puterii, celula de criza va lasa presa sa delireze zile la rand.

Cu cateva exceptii, printre care si saptamanalul nostru, care o va acuza pe fiica presedintelui ca e angajata unor contrabandisti arabi, presa va imbratisa teza agreata de Putere, ca intre ziaristi, parte dintre ei coautori ai propriei lor rapiri, Hayssam, care a subscris la scenariul rapirii, rapitorii din Irak si PSD ar exista o legatura organica.

Pe 6 aprilie, procurorii Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism l-au retinut prin ordonanta pe Omar Hayssam, pentru comiterea infractiunilor de inselaciune cu consecinte deosebit de grave si asociere in vederea savarsirii de infractiuni.

|n sfarsit, dupa sase zile de mutenie desavarsita, in care era cat pe-aci sa fie linsati arabii din Romania si intregul PSD, luni, 11 aprilie, celula anunta ca cei trei jurnalisti sunt in viata.

Presa mai asteapta aterizarea aeronavei, ajungand la concluzia, impartasita de Mile Carpenisan in Jurnalul national din 12 aprilie, ca ostaticii au fost eliberati din 4 aprilie de un comando aliat si se afla in custodia fortelor anglo-americane.

Pe 12 aprilie seara, dupa ce tara a luat foc, Traian Basescu gaseste tapul ispasitor, care este presa, cu care tot el n-a catadicsit sa comunice sase zile. |n cadrul emisiunii Romania la raport, de pe postul Mix FM, Carol Sebastian ii pune presedintelui intrebari generale, despre bilantul celor 100 de zile de mandat.

Scopul interviului nu este acela de a angaja o discutie despre soarta jurnalistilor, ci despre bilantul mandatului. Despre ziaristi va veni vorba la un moment dat, cand presedintele va zice senin:

„La ora aceasta avem trei cetateni romani, fie ei ziaristi sau orice altceva, care sunt ostatici in Irak si avem de parcurs un drum dificil pentru recuperarea lor".

Abia la interventia realizatorului: „Deocamdata ei nu sunt liberi, asa cum s-a speculat intens in presa din tara", Basescu va intra in subiect: „Suntem in cateva zone de intoxicare, pot spune ca s-a facut deja o analiza, nivelul de intoxicare pe care l-a suportat presa romaneasca legat de acest eveniment este comparabil cu cel de la Revolutie.

Ca forta a intoxicarii, ca credibilitate a intoxicarii, forta presei intoxicate la randul ei sa duca atentia opiniei publice catre alta directie decat cea reala si, mai ales, sa-i faca pe rapitori sa creada ca mass-media romaneasca, care este atat de la unison cu anumite afirmatii, este alimentata de statul roman sau de institutii ale statului roman, ceea ce ne-a facut extrem de dificila misiunea

de recuperare. Va pot spune ca ne-a creat probleme extraordinare aceasta intoxicare pe care presa a preluat-o. Nimeni dincolo, la cei care-i detin, n-a crezut ca o intoxicare de asemenea dimensiuni nu este practicata chiar de autoritatile romane. Si atunci am avut probleme mari".

Tonul dispretuitor si dezaprobator al presedintelui impotriva mass-media se va contura tot mai limpede, in declaratia de presa sustinuta pe 13 aprilie, cand va afirma: „Vreau sa stiti ca, dincolo de a face vreo placere presei, dincolo de a vedea analisti fericiti pe posturile de televiziune, obiectivul nostru este ca cei trei cetateni romani sa fie adusi acasa.

As mai face o observatie cu privire la ceea ce vedem in presa si la televiziuni, observatie care a fost constant facuta prin purtatorul de cuvant: nivelul extrem de mare al intoxicarii la care presa romaneasca raspunde extrem de usor, fara verificare si fara a avea incredere cand se infirma zvonistica lansata de cei autorizati sa o infirme.

Va pot spune ca ceea ce se intampla in presa ne-a creat probleme extraordinare, pentru ca rapitorii nu cred ca zvonistica din presa nu este alimentata de Administratie. Dar dumneavoastra procedati cum credeti. Sigur, cu aceasta ocazie am putut sa vedem si oameni de o mediocritate teribila, lafaindu-se ore intregi pe posturile de televiziune, dandu-si cu parerea si facand supozitii. Regretabil.

Ziaristi pentru care am avut un mare respect au ajuns sa fie penibili in raport cu realitatea, dar este o optiune a lor. Atunci cand – sa dea Dumnezeu – acest caz se va incheia bine, pentru ca acesta este obiectivul, as vrea sa-i vad ce argumente mai au in raport cu sustinerile docte si adesea impotriva actiunii de recuperare a celor trei cetateni romani".

Daca presedintele Traian Basescu a gasit o explicatie pentru bilbiielile celulei de criza, aceea este ca noi, jurnalistii, suntem de vina ca i-am dezinformat pe rapitori. Iar ei, rapitorii, s-au luat dupa noi, crezand, asa cum fac de regula cetatenii tarilor de limba araba cu regimuri semimilitare, ca transmitem vocea autorizata a Guvernului si Presedintiei noastre.

Iar celula de criza a Cotrocenilor a lasat presa sa delireze timp de sase zile, fara sa intervina o clipa s-o opreasca.

Pentru ca celulei de criza i-a convenit de minune o asemenea atitudine, din care putea impusca o pereche de iepuri dintr-un foc: a) pentru orice eventualitate, lasam presa sa delireze in directia asocierii numelui PSD cu cel al teroristilor; b) pentru orice esec previzibil al crizei ostaticilor, avem deja un prim responsabil, care este presa.

Cornel IVANCIUC