Coruptia face rau? Intrebarea pare pusa de un prost doar daca nu stai sa te gandesti. Am auzit biznismeni cu cifra mare de afaceri care ziceau ca prezenta coruptiei, chiar in stadiul de metastaza, e semn ca exista destul de furat pentru ca economia merge.

Unde nu e coruptie, e saracie, zic ei sfatosi si bucurosi ca inca nu sunt in parnaie. Daca totusi cadem de acord ca zisa coruptie cauzeaza, apare inca o intrebare: care e raul cel mai mare pe care il poate face coruptia?

In campania electorala, Basescu si ai sai au apasat pe imbogatirea fara just temei a catorva mafioti in dauna milioanelor de romani nevoiasi, calculand cate scoli si spitale s-ar putea finanta cu banii deturnati la Rafo, acum si la Petromidia.

Saracirea populatiei in urma jafului la scara nationala, care naste hazard moral in economie si pune eticheta de tara corupta in ochii investitorilor, ii indigneaza, fara indoiala, pe simplii cetateni.

Luxul in care se lafaie potentatii zilei la doi pasi de mizeria ucigatoare a celor multi e greu de suportat.

Dar exista, cred eu, ceva mai greu de indurat pentru romani decat saracia: umilinta nedreptatii, la care ii supune tocmai institutia impartitoare de dreptate a statului: Justitia.

Aici coruptia si traficul de influenta fac din alb negru si invers, frangand ca pe un vreasc soarta unui nevinovat, nu inainte de a-l scoate din minti si facand scapati pe usa din fata hoti si criminali pe care nu-i rabda nici puscaria.

Ii inteleg, deci, pe cei care saluta metodele lui Basescu, puse in aplicare de ministrul Justitiei, Monica Macovei. Daca fostul capitan de vas racnea in campanie ca lichideaza cu mana lui ministrii suspectati de coruptie si cerea arestarea unui computerist nevinovat, d-na Macovei ii continua creator gandirea.

Ea afirma alaltaieri sus si tare, in sedinta Consiliului Superior al Magistraturii, in fata valului de contestari pe care l-a starnit proiectul de modificare a sistemului judiciar: „Daca guvernul incalca Constitutia, foarte bine!".

Zisul proiect arunca pur si simplu CSM-ul pe tusa, toti sefii procuraturii, in cap cu procurorii generali, urmand a fi numiti si revocati din functie de cuplul Basescu-Macovei. Decizia colectiva a unui organism ales democratic, format din 19 persoane, este inlocuita cu cheremul a doua.

Subordonarea politica a institutiei Parchetului, respinsa cu hotarare de Europa, este astfel reintrodusa.

Foarte bine, vor zice unii, trebuie sparta intr-un fel fratia corbilor din Justitie, cu democratia nu merge, corb la corb nu-si scoate ochii, trebuie o mana de fier din afara sistemului care sa le vina de hac. As zice si eu asa daca n-as sti ca asta s-a mai intamplat in istorie.

In primii ani dupa proptirea lor la putere, comunistii romani au practicat o adevarata teroare a corectitudinii printre lucratorii din serviciile publice. Cei care au trait vremurile acelea isi aduc aminte cu nostalgie cum se straduiau vanzatoarele sa nimereasca gramajul la fix pe cantar si alergau cu 5 bani rest dupa client.

Insa indata ce a insfacat dictatorial carma statului, comunismul s-a transformat intr-un izvor inepuizabil de coruptie, trafic de influenta si nedreptate sociala. Nu altfel s-au petrecut lucrurile in cazul hitlerismului, fascismului sau totalitarismelor sud-americane.

Toate dictaturile aparute in tari cu cadru democratic s-au nascut din tentatia mainii forte ca raspuns la „putreziciunea" generalizata.

Nu pot, deci, ca un om care si-a trait decenii din viata sub dejism si ceausism, sa nu consider ca, oricat de mari ar fi saracia si nedreptatea, raul cel mai mare pe care il poate face coruptia este paralizarea democratiei si inlocuirea ei cu forme mai mult sau mai putin mascate de dictatura.

Iata de ce, ma incapatanez sa cred ca reforma in Justitie, atat de necesara, trebuie facuta de institutii, oricate hibe ar avea, si nu de o persoana, fie ea si presedintele Romaniei.

Si mai e un motiv pentru care nu pot fi de acord cu maniera de a actiona a presedintelui Basescu. O vreme m-am straduit sa ma conving ca o fibra morala interioara il indeamna sa lupte impotriva coruptiei, fie si cu mijloace nedemocratice.

Astazi, cand nu-mi pot scoate din minte manaria cu casoiul din strada Mihaileanu, pe care Basescu spera s-o faca uitata, nu mai cred decat ca Traian Basescu a vrut sa ia electoratul lui C.V. Tudor si acum nu stie ce sa faca cu el.