Desi poate inca nu a aflat, Traian Basescu a ajuns viitorul Europei. Sau cel putin asa il vede un conservator american, care il da ca exemplu pentru viitorul non-francez, ca sa nu spun anti-francez, al Uniunii Europene.
Chiar daca poate fi magulitor pentru Romania ca a capatat asa importanta strategica in lumea mare, cert este ca nu ne permitem asta. In ultima vreme, Romania si Bulgaria devin tapi ispasitori pentru ca vechea Europa este pusa la munca de noii intrati in Uniune.
De aceea, Romania are disperata nevoie de sprijinul Frantei, nu invers.
Publicam astazi in pagina 18 opinia lui Melvyn Krauss despre o eventuala respingere a Constitutiei europene in Franta. Krauss este acel gen de american pentru care Franta inseamna chef de nemunca si pretentii nejustificate de putere mondiala.
Tratata in termeni de PIB sau numar de avioane militare la milionul de locuitori, Franta este o putere de mina a treia. Asta tin sa sublineze americanii cu pricina. Si exact asta ii enerveaza peste masura pe francezi.
Spunind ca respingerea Constitutiei ar avea efectul benefic al diminuarii puterii lui Chirac si a Frantei in Europa, Krauss spune ca se vad deja semnele acestui declin. De exemplu, Traian Basescu, presedintele Romaniei, le-a spus francezilor sa isi vada de treaba.
Semn ca macar la Krauss si la conservatorii americani nu au ajuns negarile Cotroceniului, care spusese (si se pare ca este adevarat) ca Basescu nu a folosit totusi acele cuvinte.
Oricum ar fi, faptul este implinit: bataia pe umeri a lui Krauss are o circulatie semnificativa pe plan mondial prin Project Syndicate si o multime de oameni il vad acum pe Traian Basescu ca un mini-erou anti-francez.
Dar, dupa ce gloria acestui moment va trece, anti-americanii duri din Europa se vor putea razbuna pe eroul din curtea lor, prea departe sa fie aparat de seriful de peste Ocean.
Nu spun ca nervii lui Basescu pe francezi nu au justificari. Chirac nu si-a cerut inca scuze pentru mirlania cu care cerea in 2003 tarilor din Est sa isi tina gura si sa nu sustina America in conflictul irakian.
Sint ridicole pretentiile moraliste ale acestui presedinte francez ramas in urma cu bunul-simt. Sustinerea Americii era o optiune legitima, asa cum legitim era sa te si opui. In ciuda a ce cred mase largi de pacifisti utopici, a fi alaturi de America in acest razboi nu te face nici criminal, nici anti-european.
Este aberant sa crezi ca politicianul Chirac acuzat de coruptie este o fiinta mai morala in sine decit oameni ca Havel, Michnik sau Konrad, care au sustinut SUA atunci.
In plus, Traian Basescu are si motive mai marunte sa fie nervos pe Franta. Diplomatia franceza ar fi fost mai bucuroasa cu Adrian Nastase la Cotroceni.
Pare ca nici Franta, nici Basescu nu pot sa treaca peste acea exprimare nefericita in care premierul de la Paris era acuzat ca venise la Bucuresti sa isi ia tainul.
De fapt, acel moment arata unde greseste Basescu: chiar cind are in principiu dreptate, atitudinea si exprimarile sale vor nu doar sa contrazica diplomatic, ci sa spuna de-a dreptul in fata. Omul vrea sa arate ca e nervos.
Daca ar fi o situatie normala, racirea relatiilor intre doua tari care isi sint indiferente una alteia, atunci nervii lui Basescu ar fi liberi la manifestari. Ba chiar am putea fi mindri ca presedintele apara onoarea tarii. Dar nu este cazul acum.
Romania si Bulgaria tind sa devina in ultima vreme tapi ispasitori pentru ca vesticii se vad pusi la munca de globalizarea care vine peste ei. Celalalt articol din pagina 18 de astazi, al Katinkai Barysch, explica de ce.
Extinderea masiva de acum un an obliga tarile mari din UE la reforme pe care le-au aminat mereu. Exista senzatia ca slovacii, polonezii si ceilalti estici ii pun la munca pe salariatii francezi si germani, obligati sa accepte sporirea numarului de ore de munca. De fapt, nu slovacii si polonezii, ci globalizarea.
Intr-o lume in care salariile din China sint de 20 de ori mai mici, protectionismul social ridicat din Vest pare ca isi traieste ultimele zile.
O Uniune Europeana care se sperie de economiile din Est este clar incapabila sa faca fata valului de saraci din lumea larga (China, India, America Latina) care se multumesc cu mult mai putin. Dar aceste calcule sint prea savante pentru politicienii aflati in campanie electorala.
Este foarte usor sa arati cu degetul spre Est si sa spui: astia va iau locurile de munca, din cauza lor trebuie sa munciti mai mult pe aceeasi bani. Iar dintre estici, ultimii ramasi deocamdata pe afara sint romanii si bulgarii.
Ceilalti estici au scapat, s-au vazut intrati, cei aflati inca in asteptare incaseaza nemultumirile pentru toti.
Pina la integrare vom suferi diverse sicane din partea tuturor populistilor din Vest care vor sa arate electoratului ca sint activi, cind de fapt nu este nimic de facut in afara unor reforme drastice la ei acasa. Se vede asta in Germania, pentru ca vin alegerile.
Cum reformele vor fi tot mai dure daca UE vrea sa tina pasul cu cresterea mondiala, situatia va deveni si mai incordata pentru noi. In aceste conditii, ultimul lucru de care avem nevoie este o lupta de cocosi orgoliosi intre Bucuresti si Paris.
Traian Basescu a facut saptamina trecuta pasul inapoi vorbind frumos despre Franta. Este bine, dar nu destul. Trebuie sa duca o politica activa de linistire a orgoliului Frantei. Trebuie sa elimine sentimentul pe care il au lucratorii de la ambasada franceza ca traiesc intr-un mediu ostil.
Franta trebuie sa simta ca este sora mai mare. Daca vrea sa puna accentul pe „mai mare", nu are decit. Asta este, pina ne vedem cu sacii in caruta trebuie sa tinem capul la cutie. Basescu se poate consola ca, in sinea noastra, stim pe cine iubim mai mult.
