In urma cu doua saptamani, vicepremierul George Copos declara, cu ocazia unui seminar organizat de Saptamana Financiara, ca bancile trebuie sa investeasca in industrie, in productie: "Toate bancile sunt superbogate, raporteaza sute de milioane de euro profit.
Ele trebuie sa vina sa ajute productia, nu sa tina banii la BNR. (...) Nu in ultimul rand, bancile trebuie sa coboare dobanzile in lei, care acum sunt la nivelul de 12%-13%. Trebuie sa se apropie de nivelul dobanzilor in euro sau dolari. Altfel, nu putem sa ne dezvoltam, nu mai suntem competitivi".
A venit, cu doua zile in urma, randul guvernatorului BNR sa denunte politicile bancilor comericale, care prefera sa plaseze sume mari la Banca Centrala sau sa se lupte intre ele pe piata de retail, care are limitele ei foarte clare si care aproape ca au fost atinse, in loc sa se orienteze catre credite acordate companiilor.
In momentul de fata, deponentii sunt descurajati de scaderea vertiginoasa a dobanzilor la depozitele in lei, unele banci anuntand valori ridicole de doar 5%, fenomen care insa nu a atras si o ieftinire corespunzatoare a creditelor.
Castigurile tentante din diferentele mari intre dobanzile la credite si cele la depozite sunt iluzorii, pentru ca vor disparea cu totul in momentul saturarii segmentului de retail, mai ales ca o mare parte din populatie a atins nivelul maxim de indatorare ca urmare a agresivitatii campaniei de promovare a creditelor de consum.
In aceste conditii, Mugur Isarescu, renumit altfel pentru grija cu care isi alege de fiecare data cuvintele, a spus-o pe sleau: "Banca Centrala poate merge impotriva sentimentului pietei, daca il considera incorect", mentionand in mod expres ca i se pare riscanta si inoportuna coborarea dobanzilor pe piata practicata de banci.
"Bancile n-au incotro decat sa reduca substantial dobanzile la creditele in lei", a mai adaugat guvernatorul.
Ce concluzie putem trage din interventiile celor doi oficiali? In mod evident, exista probleme la nivel macro. Iar cea mai buna dovada este inflatia, care risca sa sara din previziuni. Desigur, exista explicatii obiective si promisiuni ca lucrurile nu vor fi lasate asa, ca se vor lua masurile corespunzatoare, astfel incat la sfarsitul anului sa se atinga tinta propusa, de 7 procente.
Se ridica insa o intrebare: Va fi acest lucru o consecinta fireasca a mersului economiei sau rezultatul unor cosmetizari de laborator?
Raspunsul trebuie cautat la nivelul "opincii". Se simte economia romaneasca in largul ei in libertate sau aerul tare ii provoaca tulburari de metabolism? Pentru ca acele 6 miliarde de euro plasate de bancile comerciale la BNR nu sunt numai consecinta dorintei acestora de a obtine un castig sigur si fara complicatii, ci au legatura si cu gradul redus de absorbtie a fondurilor de catre companii.
Marturie stau si fondurile europene, rambursabile sau nu, ramase necheltuite.
Multa vreme, creditele au fost o sperietoare, pe rand, pentru banci si companii. Dupa miile de tepe si scandaluri din ultimii ani, bancherii sufla acum si-n iaurt inainte de a semna un contract de imprumut si, chiar daca vor reduce semnificativ dobanzile, conditiile de acordare a creditelor vor ramane la fel de stricte si prohibitive pentru marea masa a investitorilor.
La randul lor, clientii sunt speriati de conditii si prefera sa renunte la dezvoltare decat sa infrunte birocratia bancara, chiar daca au scapat de amenintarea dobanzilor fluctuante.
Vom scapa, poate, de acest paradox al pietei monetare in momentul in care bancile se vor transforma din centre de profit in parteneri de afaceri ai companiilor si cand performanta economica va fi o masura a eficientei cu care este utilizat un credit, si nu un sinonim al abilitatii de a-l obtine.
Dar pentru a ajunge aici, trebuie sa puna umarul nu numai bancherii sau guvernatorul BNR, ci si Guvernul si, de ce nu?, mediul de afaceri. Abia atunci, Romania va avea o economie de piata functionala.
