Congresul PSD nu a incheiat o perioada de dispute. A deschis una. Criza deschisa dupa alegeri de pierderea Cotrocenilor si a guvernului este departe de a se incheia. Raporturile cu actuala guvernare, frecusurile dintre grupurile de interese si lideri din interior, situatia de a fi un partid de opozitie- alimenteaza starea de ambiguitate, de indecizie, de vulnerabilitate crescanda, tensiunile.

Triumviratul de la varf, trebuie spus, este o faza tranzitorie. Unul dintre cei trei lideri se va impune, dar pana in acea zi mai este destula vreme. Deocamdata Geoana, Nastase&Mitrea sunt strans uniti impotriva altora care ar ravni sa parvina in zona decizionala. Atributiile celor trei sunt extrem de cetoase. Ei sunt deocamdata partasi pentru ca inca nu si-au consolidat autoritatea.

Stafia lui Iliescu bantuie prin PSD. Mental, cadrele si membrii PSD nu au trecut in alta epoca. Cei trei sunt contestati, provoaca ingrijorarea. Incotro o va lua PSD, e intrebarea cheie. Se va apropia de PD, la cererea Internationalei? Sau se va trezi flancat la stanga de un partid socialist, avandu-l ca mentor chiar pe Iliescu. Asta ar fi primejda pentru noii lideri.

Sciziunea este inteleasa ca o drama. E aici veche a mentalitate bolsevica, unde fractionismul era cel mai mare rau. Totul este subordonat unitatii partidului. Nu e chiar asa de rau in realitate. Un faliment nu e doar un esec, cum se crede in lumea abia intrata in capitalism. Este si posibilitatea de a lua un start mai bun, un prilej de a forma o companie mai solida, de succes.

Ar fi o ocazie pentru a termina cu salata, care este azi PSD, partid eterogen, fara identitate, chiar daca pretinde ca are una.

Iliescu nu a fost debarcat de un lider mai carismatic, de o alternativa la propria sa conducere. Un vot masiv antiIliescu a refuzat intoarcerea sa la varful PSD dupa parasirea Cotrocenilor. Avem de a face cu "cooperativa" care a preluat partidul. Coeziunea ei este data de primejdiile interne. Una din amenintari este Dan Ioan Popescu, lasat la o parte de complotistii de la congres.

Alta amenintare Viorel Hrebenciuc, sacrificat ca si filialele din Moldova. El a reusit o manevra de supravietuire si a revenit la conducerea grupului din Camera Deputatilor. Este o consolare, dar si o baza de putere care ii va folosi. In schimb, cei trei au o vreme liniste. Alta tinta este Ioan Talpes, prea apropiat de Iliescu, tentat de iesiri melodramatice in decor.

Dar locul de dat cu capul, si care da coeziune celor trei, este ideea de a-l respinge pe Ion Iliescu. Indiferent de scenariile puse in opera, Ion Iliescu nu mai este dorit. Discursurile de lup moralist ale celor trei sunt strict politice. Interesul este de a-l anestezia pe Iliescu, dar nu numai.

Alta tinta o constituie simpatizantii lui Iliescu, interesati sau doar nostalgici, cei care isi doresc un lider paternalist. Chemarile la respectul cuvenit datorat vechiului lider sunt vorbe goale. Nu trebuie luate ca atare. Este o ceremonie de despartire de liderul consacrat al gruparii, grupare care a trait in mare masura din popularitatea lui Iliescu.

Daca Iliescu iese din partid este una. Daca iese din partid si formeaza o noua formatiune politica e alta. Cea mai comoda situatie pentru triumvirat este ca Iliescu sa ramana in partid, dar fara o functie anume, ca simplu membru. El trebuie anesteziat cu formule de respect, montate cu bizantinismul stiut, dar lipsit de o putere si, influenta reale.

Iliescu, conform acestui scenariu de tip asiatic, trebuie impaiat, mumificat, plimbat ca sfintele moaste prin targuri, adulat... Preotii acestui cult cu un zeu viu ar fi chiar Geoana, Nastase&Mitrea. Cu cat respectul manifest va fi mai sus, cu atat Iliescu ar fi mai inofensiv. O simpla statuie in piata centrala la care sunt aduse grupuri de copii sa depuna flori.

Sau suit prin prezidii sa zambeasca, si sa zica la nevoie vorbe simtite. Un fel de patriarh indepartata, patern, cum i-a placut de altfel sa se infatiseze pana acum poporului. Drama lui Iliescu este ca a vrut neaparat sa se intoarca in politica reala, din vale, dupa ce multa vreme a survolat sigur de sine, societatea conflictelor dure si sangeroase, pe bani sau putere. A dat cu capul de prag.

L-a ajutat sa colectioneze cucuie o generatie mai tanara, care nu mai are rabdare si pofta sa imparta ceva cu un Guru. Iliescu a fost executat la congres de o coterie. Una nocturna, ca orice complot. Dar nu cunosc congres fara subterana, fara conspiratii, fara negotul stiut de voturi. Iliescu s-a crezut deasupra acestor aranjamente si intamplari contingente.

Instinctul lui politic atat de laudat, a palit chiar in zilele congresului. Mica politica l-a inghitit. A fost sacrificat chiar de invataceii lui de pana mai ieri. El le-a predat manualul practic de politica. Le-a format si antrenat reflexele, le-a transmis abecedarul meseriei.

I-a invatat arta manevrei si le-a demonstrat ani de zile forta culiselor, a dosarelor de cadre, si a vorbelor bune pentru prostime. Prosti, dar multi, si aducatori de voturi. Nimic nu a fost uitat de complotisti din ce au invatat stand pe langa Iliescu. Ce s-a intamplat la congres, a fost pur si simplu, o lectie de recapitulare la toate lectiile predate de Iliescu.

Copiii lui politici au inceput experienta postguvernare sacrificindu-l. Privind spre 2008, ucenicii au ales ales alt viitor, fara Iliescu.