Ion Iliescu nu a reusit sa-si ia revansa pentru usturatoarea infrangere din Congresul PSD. Pentru ca la sfarsitul saptamanii Mircea Geoana a izbutit sa impuna, la Conferinta Nationala a partidului, nemodificarea statutului.
Ceea ce inseamna ca incercatul om politic urmeaza sa fie tratat ca un produs expirat caruia nu i se permite, printr-o modificare a statutului, sa detina functia de presedinte de onoare. In plus, Iliescu a fost silit de imprejurari sa opteze pentru varianta blanda - dar si ea destul de violenta - a discursului pe care l-a pregatit.
Evitand, astfel, sa-i nominalizeze pe cei pe care ii considera corupti in partid si sa dea semnalul decisiv al rupturii in PSD. Si cu toate astea eu cred ca Iliescu a inceput totusi sa isi arate muschii. Si ca am asistat la initierea unei operatiuni de revansa. Iliescu nu a plecat bine si, iata, da semne ca va incerca din rasputeri sa se intoarca.
Renuntarea la varianta de discurs dur a fost impusa de raportul de forte existent in componenta delegatiilor prezente la Conferinta Nationala. Ion Iliescu ar fi dorit conform primei formule, elaborata cu cateva zile inainte de eveniment, sa atace la baioneta pe doua fronturi.
Un front sa-i spunem ideologic, tema fiind faptul ca partidul si-a tradat in mod flagrant propriul mesaj politic, pentru ca a abandonat protectia sociala in favoarea unei politici reformiste, de tip liberal, adica de centru-dreapta.
Si un al doilea front, moral, in care Iliescu identifica optiunea politica PSD din cei patru ani de guvernare cu demersul unor grupuri de interese de tip mafiot care a condus la imbogatirea ilegala a asa numitilor baroni locali si centrali. Iar pe cei mai proeminenti el ii nominaliza in discursul incendiar pe care il avea pregatit.
De ce a fost pusa la sertar aceasta optiune, desi, aparent, formula dura ar fi fost mai adecvata, intrucat actualii fruntasi ai partidului nu au fost dispusi sa cedeze nici un milimetru in fata lui Iliescu? Dintr-un motiv foarte simplu: nominalizatii ar fi fost exact cei care urma sa-si exprime vointa politica prin votul exercitat la conferinta.
Este imposibil sa-i arati pe oameni cu degetul, sa-i pui la zid si sa tragi in ei si in acelasi timp sa incerci sa le castigi votul si sustinerea politica. Razboiul deschis a fost doar amanat.
Iliescu, care pare decis sa nu paraseasca prim-planul scenei politice, in ciuda afrontului de la Congres - pe care de altfel il pune pe seama unei mari inselatorii - a zdranganit la sfarsitul saptamanii armele pentru a-si chema sub ele combatantii din teritoriu. Operatiune anevoioasa si intinsa probabil pe durata a cel putin cateva luni. Ce sanse are?
Un fin observator al vietii politice romanesti imi spunea, ieri, ca plantarea lui Dan Mircea Popescu in importanta functie de presedinte al Consiliului National poate declansa un turbion in epicentrul partidului. Iar eu cred ca lucrurile stau chiar asa. Acest organism, spre deosebire de Congres si chiar de conferintele nationale PSD, se intruneste o data la trei luni.
Si pana la urma, in masura in care doreste, presedintele Consiliului National este cel care le poate organiza conducatorilor PSD un adevarat "program artistic". Dan Mircea Popescu este cunoscut ca unul dintre cei mai fideli fani ai lui Ion Iliescu. Consecventa sa sub acest aspect nu a fost niciodata, in 15 ani, dezmintita prin vreo deviatie cat de mica.
Nu a existat niciodata vreun semn de tradare din partea acestuia. In acelasi timp, Dan Mircea Popescu este un personaj echilibrat, aproape sters si care se infatiseaza mai degraba drept executant si niciodata in calitate de artizan al vreunei initiative politice. Cu alte cuvinte, el este un instrument ideal in mana lui Ion Iliescu. Plantat intr-o functie cheie.
Poate fi facuta, fara a gresi, o paralela cu tandemul Iliescu-Vacaroiu din perioada in care acesta din urma a indeplinit functia de prim-ministru. De fapt primul ministru din perioada 1992-1996 a fost presedintele Ion Iliescu. Iar acum Iliescu poate fi adevaratul conducator al Consiliului National. Care, din trei in trei luni, poate face si desface.
Cu conditia ca treptat, prin persuasiune si santaj cu dosarele, Iliescu sa-i poata recupera pe cat mai multi membri ai acestui organism in randurile echipei sale de sustinatori.
Daca va exista un razboi PSD contra PSD il vom avea in urmatoarele cateva luni. Dar totul depinde si de deciziile pe care le vor lua, poate chiar in aceasta saptamana, liderii Coalitiei. Asumarea raspunderii Guvernului pentru cele doua pachete legislative - legile proprietatii si reforma in Justitie - poate fi mortala pentru viitorul PSD daca nu va exista motiune de cenzura.
Iar daca va fi motiune de cenzura, aceasta ar putea fi semnalul pentru anticipate. In perspectiva anticipatelor, eu nu cred ca Iliescu ar expune PSD unui razboi intern. Deci, actuala conducere PSD are sanse mai mari.
