Cei care se grabesc sa-i cinte prohodul lui Iliescu sa-si aduca aminte de cele un milion de voturi pe care aceasta insecta politica le poate aduna in urna chiar miine dimineata.

Statistica vorbeste. Au peste 45 de ani. Au fost dintotdeauna saraci si vor vedea mereu in saracie o garantie a cinstei. La ei ziarele ajung din an in Pasti – si doar ca unica sursa de hirtie –, iar acolo unde locuiesc, TVR e singurul contact cu lumea larga si rea.

Din democratie pricep doar ca strica daca e prea multa, iar din economia de piata au inteles doar ca nu mai e ca pe timpul lui Ceausescu, cind puteai sa ajungi la puscarie pentru invirteli.

N-au incredere in partidele politice: pe de o parte, nu fac diferenta dintre ideologii; pe de alta, simt – pe buna dreptate – ca au fost folositi, ca masa de manevra, de toate partidele care au cistigat alegerile in ultimii cincisprezece ani. Au, in schimb, incredere in persoanele care le ofera o solutie usor inteligibila si la picioarele carora isi pot depune frustrarile.

L-au tradat o singura data pe Iliescu – in 1996 –, le-a parut rau si nu vor repeta aceasta greseala. Politicienii cu influenta asupra lor ii denumesc fiecare cum se pricepe mai bine. „Cei multi" – spune Iliescu; „guvizii" – ii numeste un baron local, iar un altul, „pulimea".

Acesta este profilul pe care sondajele exit-poll de asta-iarna l-au desenat – in alti termeni, desigur, mai tehnici – pentru aproape 80% dintre alegatorii PSD. Eroarea, calculata si ea cu precizie: 2%. Acestia sint alegatorii lui Iliescu, si, vorba fostului presedinte, chiar sint multi.

Cum trebuie sa rasune in urechile unui astfel de electorat tiradele cabotine ale lui Geoana – seful scos din cutie, trecut prin pudra parfumata si urcat pe soclul partidului? Sau cum se vede nasul in vint al lui Nastase, fata de smecher ajuns a lui Mitrea sau ceafa in doua rinduri a lui Puiu Pascu?

Nevoia partidului – legitima – de a scapa de spiritul tatukului a fost atit de mare, incit multimea conspiratorilor spilcuiti a decis ca poate sa renunte la electoratul celui pentru care reforma n-a fost niciodata mai mult de perestroika de acum 20 de ani.

Dar ce mai ramine din PSD daca-si da electoratul afara? Cei care se grabesc sa-i cinte prohodul politicianului Iliescu ar face bine sa-si inchipuie ce s-ar alege de PSD in eventualitatea unor anticipate la care fostul presedinte ar lipsi din partid. Sau, si mai rau, sa joace in alta tabara.

Asta pentru ca Iliescu este omul care, la orice ora din zi sau din noapte, treaz sau beat mort, bolnav sau sprinten ca la 45 de ani, poate, cu o simpla miscare din deget, sa adune in urna peste un milion de voturi in nume propriu. Fara sa faca nimic.

Sint voturile care l-au dus pe Nastase in turul doi al prezidentialelor. Iar din discursul lui Iliescu de la Conferinta Nationala, pesedistii ar trebui sa priceapa ca fostul lor presedinte nu va sta cu miinile-n sin.

V-ati intrebat, vreodata, cum l-a impiedicat Iliescu pe Nastase sa-si depuna candidatura la sefia PSD? Sau de ce Hrebenciuc, un expert al coteriilor, nu e nici macar vicepresedinte intr-un partid al coteriilor? Cel care are raspunsul – caci e un singur raspuns – la aceste intrebari tot Iliescu este.

Ramas fara electoratul care nu se mai recunoaste in noii lideri, „noul" PSD trebuie sa-si caute propriul electorat, alegatori care chiar sa creada in reformarea partidului. Problema sa cea mare este insa ca partidul nu poate sa se reformeze din pricina sistemului dupa care este alcatuit: legea coeziunii acestei formatiuni politice este complici-tatea in jurul unei mize care e in afara politicii.

E in economia privatizata si in averile adunate in ultimii patru ani. Iar o echipa de procurori priceputi si dezinvolti ar putea decima, pur si simplu, „garnitura europeana" a partidului. Mai ales ca i-ar putea ajuta – din umbra, se-ntelege – insusi Iliescu, cel care a supravegheat si a protejat atitia ani acumularea acestor averi.

Cei care se grabesc sa-i cinte prohodul politic lui Ion Iliescu sa-si aduca aminte de cele un milion de voturi pe care aceasta insecta politica le poate aduna in urna chiar miine-dimineata.

Responsabil de intirzierea cu, cel putin, sapte ani a intrarii Romaniei in lumea civilizata, autorul celor mai reactionare politici din ultimii cincisprezece ani, dusman declarat al proprietatii libere si garantul eficientei sistemului politico-mafiot prin care a controlat tara, Iliescu este singurul care stie ce si cum sa-i vorbeasca electoratului PSD, si, din pacate, mai are un cuvint de spus.

Doar starea de sanatate – precum puseele de hipertensiune din aceste zile – sa-l poata determina sa renunte, dar, si in acest caz, pesedistii se vor intoarce tot la vorba lui: ca va iesi din politica doar cu picioarele inainte. Dar, daca va iesi cu bine din aceasta poveste, cartea lui se va mai juca multa vreme in PSD.

Fara aceasta naluca politica si electoratul ei, guvernele din umbra ale lui Geoana si Nastase vor ramine la nesfirsit in umbra.