Daca ar fi sa ne gandim la o singura actiune a fostului guvern PSD care sa fi produs cele mai dezastruoase efecte, atunci aceasta este plasarea propriilor sustinatori la cele mai inalte niveluri ale sistemului juridic.

Acestia au fost trimisi la Curtea Constitutionala, la Inalta Curte de Casatie si in Consiliul Superior al Magistraturii, angajati sa protejeze interesele PSD si ale oligarhiei care a crescut in jurul lui. Noua Constitutie a facut foarte dificila indepartarea acestor personaje, dand justitiei dreptul la autoreglementare, o decizie careia Iliescu i se opusese inainte.

Toate factiunile din PSD si-au strans randurile pentru a se asigura ca sistemul juridic continua sa fie cureaua de transmisie a partidului. Iliescu a promovat fosti militieni, nulitati si oportunisti gata sa apere interesele aparatului puterii. Domniile lor Nastase si Geoana au incercat sa convinga Bruxellesul ca totul merge bine in justitie.

Adrian Severin isi mobilizeaza prietenii de pe holurile Eurolandului pentru a incerca sa discrediteze reformele ministrului Monica Macovei.

Poate mai vinovat decat cei deja pomeniti este Gunther Verheugen, fostul comisar pentru extindere al UE. Putand ameninta cu inghetarea negocierilor (asa cum tocmai a facut-o succesorul sau Olli Rehn, in cazul Croatiei), Gunther Verheugen avea puterea de a garanta ca o reforma reala a justitiei are loc dupa 2000.

El a anuntat in schimb ca sistemul juridic a atins nivelul care sa-i permita Romaniei sa adere la UE. O decizie dezastruoasa care va bantui Romania multi ani de-acum incolo. Romanii care vor sa porneasca afaceri corecte si strainii care vor sa faca investitii curate vor sta deoparte atat timp cat o parte importanta a sistemului juridic e pe mana unor interese speciale.

Climatul legal e prea riscant pentru ca ei sa-si riste banii. Astfel, este afectata si capacitatea Romaniei de a concura in jungla economica a UE.

"Infratirea" a fost solutia lui Verheugen pentru institutiile publice romanesti in care rezistenta la reforma era uriasa. Oficialii romani au mers in strainatate la stagii, iar functionari publici si o armata de consultanti au venit sa lucreze in diferite institutii romanesti pentru a incerca sa imbunatateasca abilitatile si cunostintele colegilor romani.

Rodica Stanoiu trebuie sa fi deschis o sticla de sampanie cand a aflat de arma secreta a UE. O va fi deschis pe a doua dupa ce l-a intalnit pe juristul Dieter Schlafen. Din septembrie 2003, acest fost judecator de curte de apel din Koln e platit cu marinimie de contribuabilii UE pentru a sfatui CSM sa-si imbunatateasca activitatea.

Herr Schlafen a fost atat de ori-pilat de planurile de a da posi-bilitatea ca ministerul Justitiei si Parlamentul sa poata supraveghea intr-o oarecare masura CSM incat a redactat o scrisoare, sustinand ca astfel de intentii incalca prevederile capitolului Justitie negociat cu UE.

Nu e surprinzator ca Dan Lupascu, presedintele CSM, l-a declarat pe Schlafen "prietenul meu" si in ia-nuarie s-a asigurat ca CSM ii reinnoieste contractul in cadrul programului UE de "infratire".

Delegatia Comisiei Europene la Bucuresti a dat publicitatii o declaratie concisa, subliniind ca Schlafen nu este un oficial UE, ci un expert pe termen lung si ca nu impartaseste opiniile acestuia. Dar tocmai prin astfel de "experti pe termen lung" precum Schlafen s-a gandit UE sa transforme CSM dintr-un bazar juridic intr-o institutie de incredere.

Atunci cand in 2002 fezabilitatea ideii de a taia capetele balaurului coruptiei prin metoda "infratirii" a fost pusa la indoiala pentru prima oara, Jonathan Scheele trebuia sa fi stiut ca era foarte probabil ca expertii sa-si piarda independenta, cazand victima lobby-ului PSD.

Lupte intre euroconsilieri

Nu mai e un secret ca in alte zone dificile ale reformei programele de infratire au fost paralizate de luptele interne dintre diferiti contractori straini. Oficiali legati de Scoala Nationala de Administratie (ENA) din Paris incearca sa saboteze activitatea britanicilor, cu care se presupune ca sunt in parteneriat; nu e de mirare ca fortele antireformiste din anumite ministere se bucura.

In ultimele sale saptamani ca ministru al Justitiei, Rodica Stanoiu chiar a dat vina pe cearta dintre Schlafen si un alt coleg francez din cadrul programului pentru reforma justitiei pentru a justifica absenta reformei din domeniu.

Acum, cativa membri ai CSM, care vor ca institutia sa fie un organism corect, sunt atat de dezgustati de Schlafen incat ameninta sa nu mai lucreze deloc cu el din cauza instinctelor sale antireformiste.

Ar fi o actiune de autoprotejare, corespunzand total intereselor romanesti daca guvernul ar cere Comisiei Europene sa investigheze proiectele de infratire in domeniile in care s-au inregistrat cele mai mici progrese pe calea reformei. Trebuie data uitarii legenda neagra cum ca toate problemele legate de (ne)indeplinirea foii de parcurs a UE izvorasc doar din Romania.

Bruxellesul a insistat sa se foloseasca de arme ruginite pentru a macelari balaurul coruptiei si acestea s-au sfaramat in mainile domnului Scheele.

E o foarte buna ocazie pentru Verzi si alte grupuri din Parlamentul European, alarmate de cat e de nepregatita Romania pentru a deve-ni membru plin al UE, sa ceara cercetarea lui Gunther Verheugen. In loc sa fie promovat comisar pentru industrie, acesta ar trebui sa dea explicatii de ce a lasat ca Romania sa fie o tara in care reformele raman doar pe hartie.