Cei trei ostatici se afla acasa. Dar nu sunt si liberi. In ceea ce-l priveste pe Mohammad Munaf, el urma sa se confrunte cu autoritatile de la Bucuresti. Era chiar anuntata retinerea acestuia. Iata insa ca, in ultimul moment, l-au preluat americanii.

Ramane de vazut la ce concluzii au ajuns, pana in prezent, cele trei servicii secrete care au colaborat in cadrul celulei de criza, respectiv SIE, SRI si serviciul secret al Armatei. Soarta viitoare a lui Munaf este doar unul dintre nenumaratele mistere care urmeaza a fi dezlegate.

Dar cel mai mare semn de intrebare este cum au fost, de fapt, eliberati cei patru? In forta sau pe cale pasnica? Ori printr-o combinatie "presiune-persuasiune"? In cea de-a doua ipoteza si, partial, in a treia este interesant de aflat ce au primit, totusi, la schimb rapitorii. Si de la cine, daca o fi adevarat ca nu de la autoritatile de la Bucuresti. Dar nici jurnalistii nu sunt liberi.

Indiferent care a fost, in realitate, presiunea psihologica la care au fost supusi si traumele fizice pe care le-au suferit, este clar ca au nevoie de o perioada de liniste, de refacere, de tratament. Care le reduce mult din gradul de libertate. Dar sa nu ne pacalim: serviciile speciale, romane si americane, doresc sa stoarca toate informatiile de care dispun cei patru.

Atata vreme cat ele sunt inca proaspete. Si nealterate de timp. Vor urma, asadar, interogatorii infernale. La randul ei, presa devine acum libera sa scoata la iveala informatii pe care le-a ascuns opiniei publice pentru a nu periclita soarta ostaticilor. Si va pune si intrebari stanjenitoare pentru toate partile implicate. Nu vor lipsi nici scenariile fanteziste, lansate prin presa.

Asa ca, si din aceasta perspectiva, raiul de acasa inca nu ia locul iadului de la Bagdad.

Trei informatii esentiale, legate de eliberarea ostaticilor, se bat cap in cap. Si este aproape cu neputinta sa fie asezate si insurubate cat de cat logic. Presedintele Traian Basescu a multumit, in primul rand, celor trei servicii secrete romanesti si abia apoi celorlalti, intre care si reprezentantilor comunitatilor arabe si islamice.

Eliberarea in sine - in aceasta versiune - a reprezentat o actiune dusa la bun sfarsit de celula de criza. Si fara concesii politice ori financiare. Cunoscutul post de televiziune Al-Jazeera - care, pentru prima data, s-a implicat intr-o negociere pentru eliberarea de ostatici - a lansat, insa, o informatie cu totul si cu totul diferita, cateva ore mai tarziu, in seara zilei de duminica.

Si anume ca rolul cheie l-ar fi avut lideri religiosi si spirituali din Irak, intre care seicul Salman Ben Fahd Al-Udeh. In sprijinul acestei afirmatii, Al-Jazeera a prezentat si o imagine. Ea da castig de cauza unei versiuni, sa-i spunem pasnice, a eliberarii.

Dar Basescu insista asupra unui embargou al informatiilor, pentru protejarea unor reprezentanti ai serviciilor inteligente romanesti, care inca s-ar afla in zona. Ori a unor "cartite" care au fost, cu acest prilej, reactivate si care, in perioada urmatoare, trebuie sa reintre in "adormire".

In fine, a treia informatie, care nici ea nu se potriveste cu primele doua, a precedat de fapt fericitul deznodamant al eliberarii. Sambata seara, o delegatie a Ligii Islamice din Romania, in funte cu doctor Rifai Issal, a parasit Bucurestiul pentru a se deplasa la Bagdad, in scopul eliberarii ostaticilor. Iar mesajul a fost destul de explicit.

Delegatia se intalnea nu numai cu oameni de afaceri si lideri spirituali de la Bagdad, ci si cu reprezentantii unor organizatii teroriste. Dar doctor Rifai a tinut sa precizeze ca cei patru ostatici "nu au fost niciodata in pericol". Si ca vor fi eliberati. La scurt timp dupa ce seful celulei de criza, presedintele Romaniei, Traian Basescu, declarase cu totul si cu totul altceva.

Si anume ca ar putea fi posibil si un deznodamant tragic, in care "sa vedem executii". Daca cele trei versiuni pot fi asezate in asa fel, intr-un tablou general, incat sa fie complementare, intrebarea la care va trebui sa raspundem zilele urmatoare este: cum anume? Iar daca ele nu sunt complementare, atunci romanii au dreptul sa stie cine si de ce a mintit.

O organizatie terorista nu-si poate permite luxul de a suporta, fara nimic in schimb, cheltuielile legate de clandestinitatea in care sunt tinuti prizonierii, de negocierile prin numerosii intermediari, purtate in vederea eliberarii acestora si, pana la urma, de asistenta zilnica acordata celor rapiti. Si nici nu am auzit de vreun caz in care, pur si simplu, ea sa cedeze sub presiune.

Pe de alta parte, nici un guvern care, in mod direct sau prin intermediari, ofera o rascumparare nu recunoaste acest lucru. Toate dilemele cu care se confrunta azi opinia publica sunt amplificate si de o alta procedura intrucatva atipica. Si anume, izolarea ostaticilor fata de reprezentantii presei si ai societatii civile.

In alte tari - sa ne amintim Italia - ostaticul eliberat a putut fi intampinat la revenirea in patrie de o mare de oameni. La noi, nu.