Cluburile din fotbalul romanesc au perfectionat, de-a lungul timpului, o multitudine de metode prin care au pacalit legile. Unele vizeaza aspectele sportive, altele pe cele financiare. Cateva dintre aceste metode au facut cariera in campionatul romaneasc de fotbal, devenind notorii. Ca regula de baza, jucatorii sunt platiti oficial cu salarii modeste, adesea chiar cu venitul minim pe economie.

Cineva din afara se intreaba automat de ce fotbalistii sunt considerati ca fiind printre cei mai bine platiti romani? Explicatia este cat se poate de simpla: diferenta dintre salariul minim pe economie si un venit care ofera jucatorilor posibilitatea de a achizitiona un intreg parc de masini scumpe este achitata prin diverse inginerii.

Metoda sacosa

Pentru a evita actele contabile si, in consecinta, plata impozitelor catre stat, fotbalistii sunt adesea platiti direct din sacosa, cu bani gheata. E o metoda invechita, datand din preistoria contabilitatii, dar acesta este stilul care l-a consacrat pe Gigi Becali, patronul echipei de fotbal Steaua.

Modalitatea este insa eficienta, deoarece autoritatilor le e aproape imposibil sa demonstreze cat a primit un jucator. O alta metoda e cea a donatiilor. Este o tactica destul de raspandita printre echipele din fotbalul romanesc. Cluburile infiinteaza fundatii si isi platesc jucatorii prin donatii. Sumele apar in acte, dar sunt impozitate mai putin.

Transferurile

Reprezinta, poate, cea mai rentabila afacere din intreaga economie romaneasca. Din 1990 si pana in prezent, sute de fotbalisti au fost vanduti in strainatate. Indisciplina financiara a incurajat practica banilor negri rezultati din transferuri. In majoritatea covarsitoare a cazurilor, cluburile au declarat ca au incasat, in schimbul jucatorilor, mai putini bani decat in realitate.

Topul e dominat de Dinamo, fostul club al Ministerului de Interne. Punand cap la cap sumele anuntate de ros-albi in cazul celor mai importante transferuri si comparandu-le cu cifrele date publicitatii de cluburile din strainatate care au achizitionat jucatorii, rezulta ca numai in ultimii sapte ani pe drum s-au ratacit peste 24 de milioane de dolari.

De exemplu, in momentul transferului lui Ciprian Marica la echipa ucraineana Sahtior Donetk, Dinamo a anuntat ca s-au incasat 2,6 milioane dolari. Ucrainenii au spus, in schimb, ca au platit pe jucator 7,8 milioane! O situatie asemanatoare a fost si in cazul plecarii lui Adi Mutu la Internazionale Milano.

La vremea respectiva, Dinamo a informat ca italienii au platit clauza de reziliere existenta in contract, care se ridica la 2,1 milioane dolari. Anul trecut insa, intr-un bilant al cheltuielilor din ultimul deceniu dat publicitatii de gruparea milaneza, in dreptul lui Adrian Mutu figureaza suma de 7,8 milioane de dolari! Dinamo nu e insa singurul club care a facut asa ceva.

Toate formatiile din fotbalul romanesc au apelat la aceasta practica. Este de pomina cazul transferului lui Ilie Dumitrescu, in august 1994, de la Steaua la Tottenham Hotspur, in Anglia. In documentele din Romania se mentioneaza ca jucatorul „a trecut Canalul Manecii" pentru 2,5 milioane dolari.

In realitate, englezii platisera 2,5 milioane de lire sterline (aproximativ 4,3 milioane de dolari)! Nici unul dintre aceste cazuri nu s-a incheiat cu sanctiuni din partea forurilor sportive, nemaivorbind de Fisc.

Infiintarea de societati noi

O alta tactica a cluburilor de a pacali statul e folosita, in prezent, cu succes de aproape jumatate dintre formatiile din Divizia A. Conducatorii societatii care detine o echipa de fotbal nu-si platesc niciodata impozitele la stat.

In momentul cand autoritatile dau semne de nervozitate, se infiinteaza o noua societate comerciala, la care se transfera absolut toate activele vechii societati (jucatori, masini, sediu etc.).

Noua societate, fara datorii, primeste avizul ligii si al Federatiei de fotbal, in timp ce statul ramane sa-si recupereze zecile de miliarde de lei de la vechea firma, devenita o fantoma fara sediu, active sau angajati. Multe dintre cluburi au mers pe aceasta metoda, iar datoriile au ajuns la circa 20 milioane de euro.

Acum, conducatorii de cluburi spun ca au preluat doar activele vechilor societati cu datorii, nu si pasivele. Cu alte cuvinte, daca cineva cumpara un apartament cu datorii la intretinere, preia doar imobilul fara aceste datorii.

Daniel Chitoiu, vicepresedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, spune ca toate cluburile sunt in acest moment in executare si ca se va merge inainte cu aceasta procedura. „In situatia in care constatam ca au trecut fraudulos bunuri de pe o firma pe alta, vom actiona in instanta", spune Chitoiu.

Fostul fotbalist Ionut Lupescu, actualmente vicepresedinte al Asociatiei Fotbalistilor Amatori si Nonamatori (AFAN) si unul dintre putinii posesori ai unei diplome de management sportiv, obtinuta in Germania, spune ca toate cluburile care au datorii trebuie sa le plateasca. „Marea problema a unor cluburi, cum este Dinamo, unde cunosc situatia, este ca de fapt nu au nici un ban.

Desi s-au facut transferuri importante, nu exista nici un ban. In schimb, cei care conduc aceste cluburi au de la an la an o bunastare din ce in ce mai mare", incheie Lupescu.

Fotbalul are pe masa nota de plata pentru supravietuire

Uniunea Europeana, UEFA si Fiscul romanesc obliga cluburile autohtone sa-si plateasca datoriile si sa investeasca sute de milioane de dolari in infrastructura

Scandalul legat de neplata a circa 20 milioane de euro de catre cluburile din prima divizie de fotbal este doar inceputul. Pentru celebrii „baroni" ai balonului rotund vin vremuri grele dinspre Uniunea Europeana.

Gigi Becali ar putea pica la pace cu intransigenta Guvernului in materie de jonglare a datoriilor, dar nu va pacali niciodata inspectorii UEFA, care vor veni sa verifice starea fotbalului romanesc. Noile norme impuse de la Nyon sunt atat de drastice incat ANAF-ul lui Sebastian Bodu pare o miuta de cartier.

Pana in 2010 fiecare club trebuie sa investeasca in infrastructura si sa se puna la punct din punct de vedere financiar. Pentru Divizia A nota de plata este cam piperata din cauza intarzierilor mai vechi: 300-400 milioane de euro. Bani pe care nu credem ca vreun finantator, oricat de filantrop ar parea, isi va permite sa ii imobilizeze de dragul fotbalului.

Specialistii apreciaza ca, daca UEFA va urmari la sange implementarea noilor standarde, cu greu vom putea face o divizie cu patru echipe. Desi prima divizie a campionatului autohton a fost declarata profesionista inca din 1990, trecerea efectiva la acest statut nu s-a produs nici pana acum.

O multime de legi care ar trebui sa se constituie in baza unui sistem profesionist au ramas si acum facultative pentru presedintii a caror mentalitate a ramas ancorata in trecut. Obisnuiti cu practicile de dinainte de ‘89, conducatorii fotbalului au continuat sa ceara totul de la stat: finantare, scutiri de taxe, gratuitati.

Direct interesate, inclusiv financiar, guvernele au inchis ochii, acceptand toate ilegalitatile. Asa s-a ajuns ca gruparile fotbalistice sa se transforme in niste struto-camile: afaceri private pe banii statului.

In Europa, cluburi mari au fost retrogradate din cauza datoriilor

Acestei presiuni a forului fotbalistic continental i se adauga tavalugul Uniunii Europene, la care vom adera in 2007. Una dintre masurile de disciplinare financiara o constituie disparitia artificiilor fiscale pe care sefii cluburilor le-au dus la extrem. Acum, 99% din cluburile romanesti fura statul ca-n codru.

Daca un club si-ar angaja fiecare jucator pe contracte de munca si ar plati conform legilor toate taxele si impozitele, lucrurile ar fi destul de complicate. De exemplu, la un milion de dolari salarii brute platite anual, angajatorul ar trebui sa plateasca statului 333.000 de dolari, iar jucatorii angajati vor primi in mana aproape 700.000 de dolari.

In Romania se aduce in discutie de fiecare data latura sociala a fotbalului. Oamenii merg la stadion, copiii fac sport in loc sa se drogheze, nu putem sanctiona o echipa cu traditie pentru ca atacam fundamentele unei intregi natiuni. In tari cu o traditie mult mai puternica decat a Romaniei, astfel de argumente nu au rezistat in fata strictetii Fiscului.

Fiorentina, de exemplu, una dintre echipele cu o traditie demna de invidiat, din Italia, a fost retrogradata fara nici un fel de probleme din cauza problemelor financiare, desi terminase campionatul in primele cinci pozitii. AS Roma s-a aflat si ea la un pas de lichidare din cauza datoriilor. Francezii au avut si ei un finantator de genul lui Gigi Becali.

Bernard Tapie a castigat Cupa Campionilor cu Olympique Marseille, dar doi ani mai tarziu, din cauza problemelor financiare ale clubului, a ajuns dupa gratii, iar echipa in a doua divizie. Singurul club din prima divizie care nu are nici o datorie este CFR Cluj. Principalul sau actionar, Arpad Paszkany, spune ca statul taxeaza si impoziteaza prea drastic acest gen de activitate.

„Banii care sunt la dispozitia cluburilor abia ajung", spune Paszkany. Referitor la cerintele UEFA, patronul clujean spune ca nu stie de unde va scoate atatia bani. „Acum corespundem normelor interne de licentiere. Cand nu voi mai putea finanta echipa, nu o voi mai face", explica Paszkany.

Timpul nu mai are rabdare cu fotbalul romanesc

UEFA obliga cluburile din prima divizie la investitii enorme pentru a fi licentiate

Semnalele ca vremea „haiduciilor" din fotbalul romanesc apune au aparut inca de acum citiva ani, cand UEFA a anuntat instituirea unor norme financiare si de infrastructura stricte, fara de care echipele din Europa nu pot activa in primele ligi fotbalistice. In tara, nimeni n-a luat in seama avertismentele. Acum, industria fotbalistica din Romania pare sa fi ajuns pe marginea prapastiei.

Incepand de anul trecut, conditiile forului continental au inceput sa fie implementate si in Divizia A, provocand primul soc major. Cluburile au facut fata cu mare greutate pana si celor mai elementare cerinte: achitarea datoriilor catre angajati, instalarea de scaune pe stadioane, dotarea arenelor cu toalete, instalarea unor cabinete medicale, prezentarea dovezii ca li s-a facut auditul.

Pentru sezonul 2005-2006, UEFA cere, in plus, amenajarea terenurilor de antrenament cu gazon artificial, refacerea suprafetelor de joc, angajarea unor antrenori calificati, efectuarea din timp a auditului si construirea realista a bugetului, care trebuie facut public din timp.

Aceste cerinte au facut deja primele victime, doua echipe - Sportul Studentesc si Apulum Alba Iulia - neprimind licenta pentru a juca si la anul in Divizia A.

Neindeplinirea acestor conditii poate duce, in ultima instanta, la consecinte dramatice, echivalente cu colapsul fotbalului in Romania: neinscrierea cluburilor in prima divizie si refuzul UEFA de a accepta echipele in competitiile continentale! Viorel Duru, seful Comisiei de Licentiere a Federatiei Romane de Fotbal, persoana care asigura implementarea normelor sub supravegherea stricta a

inspectorilor UEFA, incearca sa-si ascunda scepticismul in spatele unor declaratii neutre. Previziunile sale sunt insa negre: „In ultimii ani, lucrurile s-au miscat putin. S-a mai dat o pensula, s-a mai pus o baterie la dusuri. Problema e ca nu evolueaza cu viteza necesara pentru a ne alinia la noile standarde obligatorii. Sunt pesimist", explica Duru.

Seful comisiei de licentiere spune ca nu exista o viziune la nivel national si ca totul a ramas doar la stadiu de colocviu. „Pentru mine, e clar: fara ajutorul Guvernului, n-avem nici o sansa.

Dupa toate calculele, e vorba de investitii in stadioane in valoare de sute de milioane de euro! E o mare inselatorie sa credem ca se rezolva problemele cu cinci-sase milioane de euro", continua Viorel Duru.

Tavalugul Uniunii Europene vine peste Divizia A

Noile norme intra in vigoare treptat, dar UEFA asteapta ca toate cluburile sa corespunda incepand cu 2010. Simpla enumerare a investitiilor pe care trebuie sa le faca echipele este suficienta pentru a justifica scepticismul specialistilor. Terenurile trebuie refacute, pentru a avea dimensiunile standard, de 105x68 metri, care sa fie practicabile pe orice vreme.

Va fi obligatorie instalatia de nocturna pe toate stadioanele si, de asemenea, se cere ca toate arenele sa aiba minimum o treime din tribuna acoperita.

O alta cerinta a UEFA este amenajarea de parcari pentru cel putin 10% din capacitatea stadionului (de exemplu, la un stadion de 15.000 de scaune vor fi necesare 1.500 de locuri de parcare), dar si alte facilitati, cum ar fi cele pentru bazele de pregatire, care vor trebui dotate cu terenuri sintetice. Seful Comisiei de Licentiere a avansat si cateva exemple de sume care vor trebui investite.

Din discutiile cu specialistii romani si straini, costul unui loc in cazul construirii unui stadion nou se ridica la cel putin 3.000 de euro. Un stadion de 10.000 de locuri ar costa 30.000.000 de euro. Unul de 100.000 de locuri - aproximativ un miliard de euro. Un teren artificial ar necesita cel putin 600.000 de euro. Sunt investitii pe care cluburile nu le pot face.

Nici conditiile financiare cerute de UEFA nu sunt deloc blande. Din 2007, fiecare club trebuie sa prezinte situatia specifica (bilantul profit-pierderi), bugetul pentru sezonul urmator insotit de dovezile ca este realist, cum ar fi contractele de publicitate si de sponsorizare, precontractele transferurilor etc.

Acestea vor fi insotite de evaluarea capitalului pe care-l are clubul, iar plafonul de indatorare nu trebuie sa fie mai mare decat capitalul social. In plus, va fi necesar ca abaterile sa nu depaseasca 10% din fluxul de trezorerie lunar.

Normale pentru o societate comerciala obisnuita, aceste norme sunt ceva de domeniul SF pentru cluburile de fotbal, care, pana de curand, nu declarau nici macar banii incasati din transferurile de jucatori. Acestei presiuni a forului fotbalistic continental i se adauga tavalugul Uniunii Europene, la care vom adera in 2007.