Fructele si legumele din import contin reziduuri pesticide intr-o proportie mai mare decit produsele cultivate in Romania. Acesta este rezultatul probelor analizate in laborator de Ministerul Agriculturii in 2004.

„Din probele pe care le-am analizat in 2004 de pe tot cuprinsul tarii, 78% dintre fructele si legumele autohtone au fost gasite fara reziduuri pesticide, iar restul au avut reziduuri, dar in limitele legal admise. Numai 4% au depasit limitele.

In probele din import, 64% nu au avut reziduuri, iar restul au avut, dar tot in limitele admise de legislatie", a explicat Maria Stanculescu, directorul Laboratorului Central pentru Controlul Reziduurilor de Pesticide in Produse Vegetale, din cadrul Ministerului Agriculturii.

Ea sustine ca nu trebuie sa ne ingrijoram pentru continutul de chimicale din legume, chiar daca el exista, atit timp cit el se incadreaza in normele europene.

Produsele descoperite cu cele mai mari reziduuri de pesticide sint: strugurii, merele, rosiile, capsunele si morcovii, iar la cele de import se adauga si portocalele. „La salate si spanac stam si mai bine. Au fost depistate numai 35 de substante active (nitrati) din 52 admise, ceea ce este o valoare mai mica fata de valorile prevazute de legislatia UE", incurajeaza Stanculescu.

Ea admite totusi ca nu a controlat decit legumele si fructele, nu si apa cu care ele sint udate. Apa care, conform declaratiilor unor producatori, contine mai multe pesticide decit ar trebui.

Standarde dupa gust

Sefa laboratorului a fost contrazisa de Mioara Vistig, expert la Asociatia de Standardizare din Romania: „Degeaba controlati legumele de pesticide si ne spuneti ca sint in limitele admise, daca noi le gustam si nu au gust". „Soiul e de vina. Rosiile din Olanda nu au gust", s-a aparat Stanculescu.

Vistig spune insa ca in Europa a fost deja implementat standardul senzorial, in cadrul standardelor ISO. Acesta urmareste certificarea produselor alimentare si in functie de gustul lor, stabilit prin degustare de catre specialisti antrenati in acest sens. „Daca europenii au ajuns la concluzia asta si dau o asemenea importanta gustului, inseamna ca stiu ei ceva", conchide Vistig.