Cine vrea sa afle de ce anume trebuie schimbata din temelii justitia are la dispozitie Comedia Juridica a Revolutiei. Nu un dosar, ci mai multe sute, asezate intr-un morman incleiat de sange si minciuni.
Nu judecati dictate de judecatori uitati, ci procese care acopera 15 ani si trec de la o generatie de magistrati la alta, cu legamant de batjocura.
Magistratii nostri au sentimentul onoarei si abia mai apoi bun-simt. Ei s-au deprins in ultima vreme sa se planga solemn de presiunile reformiste ale ministrului Justitiei, Monica Macovei. Nici unul n-ar trebui sa deschida gura, caci elita sistemului juridic s-a acoperit de rusine. Dosarul Cluj e - singur - suficient.
26 de oameni au fost ucisi la Cluj in decembre '89. Lunea trecuta, o sentinta a Inaltei Curti de Casatie a impus pedepse grele. Iulian Topliceanu, fost comandant al Armatei a IV-a: zece ani. Ioachim Moga, fost prim-secretar PCR Cluj: opt ani. Ilie Dicu, ofiter activ in dispozitivul militar de represiune: 15 ani.
Toti vor fi obligati sa plateasca, impreuna cu Ministerul Apararii, despagubiri de miliarde victimelor si urmasilor acestora. Sau poate nu.
Inculpatii pot face recurs in termen de zece zile si e aproape sigur ca ei vor folosi acest drept. Ei au invatat bine ca timpul e aliatul lor iar justitia un complice fidel. Ancheta Dosarului Cluj a inceput in 1990, cu arestarea suspectilor.
Ei au fost eliberati scurt dupa ce ministrul Apararii, Victor Stanculescu, i-a trimis procurorului general o scrisoare de o impertinenta rara, in care stabilea, cu binecunoscuta lui judecata fara pata, ca suspectii sunt nevinovati. Ancheta se reia in 1992. Insa procurorul Tit Liviu Domsa ia treaba prea in serios, drept pentru care dosarul ii este retras. Ancheta e redeschisa in 1996.
Insa in 1997 ministrul Apararii, de asta-data Constantin Degeratu, emite un ordin care le interzice militarilor sa se prezinte in instanta fara aprobare pe linie ierarhica.
Procesul Cluj isi mai ia o data elan, in 1998, si dupa cinci ani de judecata decide schimbarea incadrarii juridice: acuzatia de omor deosebit de grav se ghemuieste in acuzatie de omor din culpa iar aceasta e prescrisa datorita trecerii timpului. Acuzatii sunt achitati, cazul e clasat. N-am terminat.
In 2004 cazul o ia de la cap, nou-nout. Judecatorii se razgandesc. Inculpatii sunt luati de mana si asezati in vechile incadrari juridice, cele pe care aceiasi judecatori le gasisera strambe. Omorul din culpa isi ia viata si se face iar omor deosebit de grav. Asa ajungem la pedepsele grele anuntate lunea trecuta. Nu e nimic.
Speranta nu moare iar justitia romana nu are idei fixe! Exista recurs si comedia poate fi relansata. Inalta Curte de Casatie o fi cel mai important tribunal din Romania, dar asta nu inseamna ca magistratii ar fi oameni fara sentimente.
Dubitativi si cerebrali, lor nu le e indiferent nimic din ce e politic. Ei se pot razgandi oricand. Poate vin alegerile, poate mai sufla armata ceva.
Sentinta de lunea trecuta a facut totusi intr-un fel anume dreptate. Nimeni nu se indoieste ca armata a ucis la Cluj. Insa dreptatea din ultima sentinta a Inaltei Curti vine tarziu si poate pleca repede. Din dosarele de ancheta stim ca multi tineri clujeni au fost impuscati in cap. S-au imprastiat atunci creiere curajoase. Au ramas sa ne judece celelalte.
