Uriasul scandal generat de mandatul abuziv de retinere intocmit impotriva lui Dinu Patriciu de procuroarele Adriana Cristescu si Georgiana Hosu are, fireste, conotatii politice. Multe dintre ele sunt deja la lumina zilei. Masinaria Justitiei a fost pusa in miscare in toiul bataliei electorale de catre Ioan Talpes, seful Administratiei Prezidentiale sub Iliescu.

Tinand cont de legaturile tandemului Iliescu-Talpes cu grupuri de interese economico-financiare din industria petrolului, aflate in concurenta si divergenta cu Grupul Rompetrol, conotatiilor politice trebuie sa li se adauge, in mod logic, si cele legate de interese materiale. Nu prea curate. Acesta este motivul pentru care Patriciu ii cheama la bara pe cei doi.

Daca mai exista si vreo alta manuta politica la capatul firelor cu care este manuita Justitia, acest lucru se va afla, mai devreme sau mai tarziu. Pana una-alta, un fapt e pe cat de cert, pe atat de suspect. Cu patru zile inainte, un grup de persoane, intre care ma numar, a stiut cu exactitate in ce conditii si cand va fi emisa abuziva ordonanta de retinere.

Desfasurarea evenimentelor este dramatica pentru Grupul Rompetrol, pentru Justitie, pentru toti cei implicati si cel putin spectaculoasa pentru opinia publica. Pentru ca in joc mai este si altceva. O valoare extrem de importanta a statului de drept.

Si anume, capacitatea Justitiei de a lupta impotriva coruptiei si crimei economico-financiare, rezistand ingerintelor politice si, mai ales, propriei tentatii de a impune dreptul fortei in locul fortei dreptului.

Este, asadar, vorba de puterea reala a acestei puteri in stat care se numeste Justitia, care nu poate fi realizata decat prin independenta, profesionalism si respect fata de legile tarii si valorile democratice.

Trece acest test Justitia noastra? La scurt timp dupa ce a fost pus in libertate, in urma constatarilor facute de instanta de judecata ca nu se justifica mandatul de retinere intocmit de procuroarele Adriana Cristescu si Georgiana Hosu, m-am intalnit cu Dinu Patriciu, care mi-a relatat un fapt incredibil.

In celula numarul 23 de la Inspectoratul General al Politiei, in care a fost zvarlit timp de mai multe ore, exista o persoana care sta acolo de luni de zile, fara a fi judecata. Este un hacker al carui prenume - l-a retinut Patriciu - este Dan. Celula este pestilentiala, plina de sobolani, conditiile fiind absolut degradante pentru cetatenii unui stat cat de cat civilizat.

In mod straniu, in intreg balamucul starnit de aceasta miscare lamentabila a celor doua procuroare care au riscat sa compromita de tot, in Romania si in lume, imaginea si asa destul de sifonata a Justitiei, pe mine cel mai mult m-a socat cazul acelui hacker care zace acolo, pur si simplu uitat. In baza principiului blestemat "mai intai te arestez, apoi te cercetez".

Pentru ca, daca in cazul unei personalitati de talia presedintelui Rompetrol exista o serie intreaga de instrumente de reactie care, pana la urma, sa poata impiedica si sanctiona un abuz al unor procurori, in situatia hackerului care a incalcat sau nu a incalcat vreo lege nimeni nu pare capabil, in aceasta tara, sa se puna in miscare.

Si la fel sunt mii, poate zeci de mii de persoane, uitate de Justitie prin beciurile din intreaga tara ale politiei sau prin penitenciare.

Saptamana viitoare vom cerceta nu numai cazul hackerului ci vom solicita, in mod oficial, Ministerului Justitiei si Ministerului de Interne sa informeze opinia publica asupra numarului real de cetateni ai acestei tari impotriva carora se exercita abuzul lipsirii de libertate.

Apoi, am dori sa stim daca a existat un singur caz in Romania de procuror condamnat penal pentru ca a actionat cu rea credinta, la comanda unora sau altora, ori a dovedit o crasa lipsa de profesionalism, rapind in mod ilegal libertatea uneia sau mai multor persoane. Dupa stiinta mea, nu exista nici un asemenea caz.

Revin la scandalul Patriciu. Este o situatie fara precedent, intrucat, pentru prima data, societatea civila si nu numai a reactionat impotriva abuzurilor unor procurori. Poate ca s-a umplut paharul.

Poate ca persoanele cu adevarat responsabile ale acestei tari au inteles ca nici reprezentantii Justitiei nu pot taia si spanzura in dispretul legii, utilizand pretextul luptei pentru intronarea legii.

Si, fiindca am fost printre putinii - daca nu cumva singurul - analist care, la retinerea lui Iacubov intr-o maniera asemanatoare, am pus, chiar in aceasta rubrica, intrebarea daca exista probe si elemente legale care sa indreptateasca o asemenea decizie a procurorilor si Tribunalului, imi permit acum sa pun si urmatoarea intrebare.

Oare de ce presa, partidele politice - inclusiv PNL - alte institutii ale societatii civile si organismele internationale nu s-au sesizat si atunci? Pentru ca si Iacubov a stiut cu patru zile inainte ce urmeaza. Intrebarea e nu numai corecta, ci si necesara. Si poate insemna inceputul unei dezbateri.

Pentru ca noi nu punem aici in discutie daca Iacubov, Patriciu sau altii s-au facut sau nu vinovati de incalcarea unor legi. Noi ne intrebam de ce li se permite unor procurori, chiar de catre instanta, sa incalce ei insisi legile? Este doar inceputul unei dezbateri publice pe care se pare ca, in fine, o deschide radiografia scandalului Rompetrol.