Daca e sa luam in serios ultimele comunicate ale Parchetului (desi tot institutia pare a ne invita uneori sa ridem pe seama ei!), atunci ne aflam intr-o situatie originala. Adica romaneasca. Adica unica in lume! Nu mai ramine decit sa contamineze prozeliti.

Adica si alte tari sa recurga la inscenarea unor rapiri pentru ca persoanele cu dureri de cap (a se citi „probleme cu autoritatile") sa iasa din incurcatura. Ba, mai mult. Pe linga rezolvarea unor situatii personale, respectivele tari ar putea stoarce niste lacrimi si niste oftaturi de compasiune de la restul planetei. Circul acesta ar putea arunca lumea intr-o confuzie totala.

De aceea nu ne putem astepta la o preluare a originalitatii romanesti. Vom ramine sa fierbem in suc propriu. Va trebui sa aflam pina la detaliu cum un cetatean roman (faptul ca este si arab mi se pare mai putin relevant) pune la cale o excursie intr-un teatru de lupta, un fel de turism de razboi, pentru a face un ban, dar si pentru a scapa de belelele sale cu justitia.

Va puteti imagina ca un cetatean european duce niste jurnalisti in Irak pentru ca apoi sa organizeze priponirea lor pina cind guvernele Germaniei, Frantei si Angliei il iarta pe nastrusnicul ins de belelele sale cu autoritatile? Comicul e total! N-ar indrazni pentru ca el insusi s-ar strica de ris. Si apoi si-ar da seama ca o asemenea gogomanie n-ar trece nici de primul agent stradal.

Ramine de descifrat cum s-a nascut scenariul rapirii jurnalistilor in capul unui om urmarit de politie! Observati ca un lucru greu de imaginat la Londra sau Paris a devenit chiar ispititor la Bucuresti. Si nu inteleg de ce n-ar fi parut posibil din moment ce Omar Hayssam avusese mai multe semnale ca se poate. Ele i-au fost date de chiar statul roman, prin reprezentanti sau prin institutii.

Nu s-a imprietenit Hayssam cu floarea politicii romanesti? Nu era el doctor in economia de tranzitie, fapt pentru care presedintele (cind era) Ion Iliescu il plimba ca pe sfintele moaste pe la cei vizitati? Nu i-a dat statul roman, prin institutiile sale, fabrici, paminturi, piete si tot ce a vrut, recunoscindu-i astfel neobisnuita vocatie de om de afaceri? Nu rideti! Daca partidul domnilor

(inca) Iliescu, Geoana si Nastase n-ar fi picat de la putere ar fi trebuit sa ne asteptam la o evolutie si mai spectaculoasa a lui Omar Hayssam.

Ministru sau parlamentar, ambasador sau presedinte de onoare pe undeva tot l-am fi vazut! Ca sa nu mai vorbim despre dimensiunea proprietatilor. I-ar fi batut de la o posta pe Iskandarani, pe Iacobov, poate chiar pe Sechelariu si multi altii.

Omar Hayssam a putut pune la cale un asemenea scenariu nebun pentru ca societatea romaneasca lasa mereu impresia ca ar functiona. Ca aberatiile de acest fel tin. Este suficient sa ai curaj, sa ai bani si citeva legaturi importante la virful puterii si poti incerca orice aberatie.

De vreme ce nimeni nu i-a dat una peste bot, de vreme ce toate fantasmagoriile propuse de el in materie de privatizari au mers, de ce nu si-ar fi imaginat Omar Hayssam ca si scenariul cu rapirea jurnalistilor va functiona?

Incerc sa-mi imaginez reactia strainilor care ne-au compatimit in momentul in care au aflat de rapirea jurnalistilor.

Ce vor spune ei cind vor citi ca un cetatean roman (chiar n-are importanta de unde venea el) a pus la cale stirea-bomba? Daca vor reactiona la fel ca si dupa aflarea vestii ca acei 60.000 de morti de la caderea lui Ceausescu sint mult mai putini? Daca ne vor trata cu acelasi dispret si cu aceeasi neincredere ca dupa rasuflarea manipularii cu Revolutia din decembrie 1989?

Planul nemernic al unui cetatean roman (nici nu-l numesc) n-ar fi fost posibil daca n-am fi trait in plina epoca de combinatii abracadabrante pe care fiecare putere (cu precadere penultima) le-a tolerat si chiar stimulat.