"Europa a avansat din crize in crize, fiecare dintre acestea au facut-o mai puternica!" - obisnuia sa spuna presedintele Chirac de fiecare data cand la Bruxelles, caruta se mai poticnea cate putin.
De aceasta data insa, criza poate insemna sfarsitul unui vis, al acelei Europe pe care au visat-o parintii fondatori si despre care acelasi Chirac spunea ca trebuie sa devina un pol de putere in lume, in fata Statelor Unite din ce in ce mai arogante si a unor "tigri" regionali care vin din urma.
Respingerea Constitutiei europene cu 55% din voturile celor care s-au prezentat la urne (nu mai putin de 70 la suta) este fara drept de apel. Ar fi de prost gust, spunea Junker, sa presupunem ca referendumul ar putea fi repetat.
Teoretic, Europa ar putea continua sa functioneze, insa se afla in plin necunoscut: Tratatul de la Nisa, singurul care gireaza Uniunea largita, este complicat si genereaza blocaje.
Tratatul constitutional, cel care ar fi trebuit sa dea nastere Europei politice (cu un presedinte, un ministru de externe, o politica externa si de aparare comune) si-a dat duhul, chiar daca liderii europeni si nomenclatura bruxelleza continua sa sustina ca procesul de ratificare trebuie continuat in celelaltre state.
In discursul pe care l-a sustinut in fata natiunii la o jumatate de ora de la anuntarea rezultatelor, Jaques Chirac a afirmat ca a inteles care sunt dorintele francezilor si ca le va transmite mai departe omologilor sai europeni. In clar, Franta va cere o renegociere a Tratatului.
Cel care a fost respins este insa deja un compromis maxim, iar ideea ca o renegociere ar putea schimba cursul constructiei europene nu face decat sa ne arunce in plin necunoscut.
Sarkozy s-a propus in fruntea Guvernului
In plan intern, primele consecinte sunt clare: Chirac a anuntat o schimbare de guvern, Nicolas Sarkozy s-a auto-propus la succesiune, socialistii, scindati in doua tabere sunt gata sa se sfasie in timp ce singurii cu adevarat multumiti sunt comunistii, tritkistii si lepenistrii (nationalisti de dreapta).
La ministere, ieri, nu mai raspundea nimeni. Toti ministrii au fost convocati in reuniuni, prim ministeriabilii fiind, in ordine: Sarkozy, Villepin, Michelle Aliot Marie.
Daca o anumita Europa a murit duminica in cabinele de vot de pe teritoriul francez, noii veniti din est nu sunt intru totul straini; agatati de himera transatlantica, tarile din est au sabotat sistematic constructia Europei politice, care ar fi insemnat separarea ombilicala de SUA si luarea destinului in propriile maini, la curtea celor mari. Europa are toate sansele sa ramana o simpla zona economica.
In ceea ce priveste consecintele pentru Romania, care a semnat deja Tratatul de aderare, la Bucuresti se uita un lucru esential: ca sefii de state sunt delegatii natiunilor, dar ca expresia democratiei se afla in parlament sau in votul popular. Tratatul de aderare a Romaniei nu a fost ratificat inca in statele membre.
Franta a respins deja un Tratat constitutional, nu se va impiedica in mod neaparat de un Tratat de aderare! Deocamdata, ratificarea nici nu este pe ordinea de zi a sedintelor din acest an; ce se poate intampla pana anul viitor, an preelectoral in Franta, ramane de vazut. Sa nu uitam ca in Parlamentul European, cei care au votat impotriva au fost deputatii UMP, majoritari in parlamentul francez.
Premierul Tariceanu ar fi trebuit sa abordeze problema ratificarii, in intalnirea cu Raffarin programata pentru 10 iunie. Datele problemei s-au schimbat insa fundamental, iar Romania nu are parte - si nici nu si-a dat silinta - de o imagine prea buna la Paris.
Despre ratificarea de la Berlin e chiar mai greu de facut speculatii, in conditiile alegerilor anticipate si ale victoriei aproape sigure a dreptei.
