Universitatea de Medicina si Farmacie "Gr. T Popa" din Iasi atrage mai multi studenti straini decat oricare alta din tara. Majoritatea vin din Orient si dupa studii se intorc acasa. Pentru ei, Romania nu poate fi decat o tara europeana.

Un irakian si o americanca trec zi de zi unul pe langa altul, fara sa se stie. Departe de tara fiecaruia dintre ei, aici e locul in care sunt egali. Colegii ii trateaza fie cu acelasi scepticism, fie cu indiferenta. La mijloc intre est si vest, in registre, el figureaza doar ca venind din Irak, ea din State. Carla Matha Leonida nu-l cunoaste pe baiat si nici nu-l vede ca pe dusmanul tarii ei.

Iasiul le e inca strain in aceeasi masura in care si ei ii sunt orasului, dar inexplicabil, acesta reuseste sa-i cuprinda fara resentimente pe toti studentii din tarile indepartate care vin sa-i respire aerul cinci-sase ani.

STRAINII. Cu 722 de tineri inscrisi la cursurile de zi, din 5.000 cat are de toti, UMF Iasi bate in privinta numarului de studenti straini orice universitate de profil din tara, cu toate ca numarul lor a mai scazut fata de primii ani de dupa ’90. 162 fac Farmacie, 7 Bioinginerie Medicala, 391 s-au inscris la Medicina Generala si 169 studiaza Stomatologia.

Au lasat pentru cativa ani Irakul, Albania, Congo, Grecia, Iordania, Iranul, Israelul, Libanul, Marocul, Republica Moldova, Siria, Austria, Canada, Egiptul, Germania, Italia, Kuweitul, Palestina, Sudanul, Suedia, Ucraina, Africa de Sud, Behrainul, Camerunul, Emiratele Arabe Unite, India, Malaiezia, Yemen, Marea Britanie, Nigeria, Omanul, Pakistanul, Spania, Franta sau Statele Unite ale Americii.

Doar sase dintre ei au ajuns aici prin programe de mobilitati ca Socrates, trimisi de universitatea lor la practica sau sa invete pentru cateva luni. Cei mai multi au ales Romania de unii singuri, si-au trimis actele aici fara sa existe vreun parteneriat intre state, fara o mediere a vreunui guvern.

Au auzit de la prieteni, de la rude, dintr-un ziar de un loc in care poti invata sa fii doctor sau farmacist.

363 dintre ei vin din tarile arabe, acolo unde Medicina se poate face fie la stat, trecand de examene foarte grele sau cu note din liceu numai de A, fie la o scoala particulara extrem de scumpa. Prin povestea lui, fiecare da un sens propriu faptului ca e aici. Numai finalul istoriilor pare sa duca in acelasi loc: cu totii vor sa se intoarca acasa. Prea rare sunt exceptiile.

OCCIDENTUL ORIENTAL. Pentru unii, Romania e un fel de Occident, din simplul motiv ca e mai spre vest decat tara lor sau decat altele in care au incercat sa invete. Sashidharan Janisein, malaiezian, acum in anul IV la Medicina, a trecut mai intai prin Rusia. Dar nu-i place sa vorbeasca despre Moscova asa cum, spun cei care il cunosc, nu le-a placut nici rusilor culoarea pielii lui.

"In Romania, culoarea pielii poate ca mai conteaza in cluburi, dar in spitale si la UMF, nu", spune Sashi.

L-a adus in Romania o pagina de ziar: "In The Star, un cotidian national independent important in Malaiezia. Un medic, fost student la Iasi scria despre Universitatea de Medicina de aici. Apoi am aplicat prin Guvern, am obtinut un loc si acum sunt aici de trei ani".

Sashi e, intr-un fel, liderul celor 40 de malaiezieni de la Iasi. Pentru studenti e cel care, ca presedinte al Asociatiei Studentilor Medicinisti Malaiezieni i-a strans pe toti laolalta departe de tara lor, si a reusit sa adune cu ei, printre colegi, aproape 400 de dolari pe care sa ii trimita in Asia, celor pe care i-a lovit tsunami in decembrie anul trecut.

Si, in plus, nu se sfieste niciodata sa-i cheme in apartamentul inchiriat de el din Centru, intr-un bloc de pensionari, la o petrecere ad-hoc cu mancare gatita tot de el. Pentru profesori, e cel care a facut cunoscuta Universitatea in Malaiezia si, printr-o seara traditionala organizata in noiembrie anul trecut aici, l-a adus la Iasi pe ambasadorul tarii lor, Jamaluddin Sabeh.

"Ani buni am avut foarte multi straini. Dar lucurile au stagnat la un moment dat si apoi au cazut. Ori de la minister ii trimiteau spre alte centre, cu toate ca primul program de limba engleza a fost la noi, ori... La un moment dat, prin 2000, m-am trezit cu 10 studenti in grupa de anul I. Apoi noul rector mi-a propus sa fac lobby si sa reiau acest proiect.

Am ales din toti studentii straini un reprezentant, pe Sashi, cu care sa tin legatura. Am facut mai intai o seara malaieziana la care a venit si ambasadorul lor, ne-am laudat si noi cu ce avem – ca avem si lucruri bune –, iar ei, studentii, le-au dat clasa la romani", povesteste prof. univ. dr. Irina Popovici coordonatoarea cursurilor in limba engleza, pentru straini.

Asa cum au facut mai toti strainii de la Medicina, Sashi si-a chemat apoi la facultate in Iasi sora, pe Darshini si prienena, pe Shami. Din vorba in vorba, din prietenie in prietenie, s-a format o comunitate malaieziana dupa anul 2000, la care nici cei de la UMF nu vor sa renunte. "Sunt atat de discreti! Daca au o poveste de dragoste, nici nu stiu daca se saruta, atat sunt de discreti.

Dar, am observat ca vin impreuna la scoala sau in vizita. Malaiezienii nu locuiesc cu prietenele lor si nici nu se incurca cu romancele, doar arabii. Arabilor le plac romancele la nebunie. La romani, tragi de ei cu lucrarile de diploma.

Ei le fac singuri, vin cu intrebari la mine, dar niciodata n-am lucrat in locul lor, cum mi s-a intamplat cu romanii.

M-am temul ca Sashi, bucurandu-se de atatea avantaje sa nu vina la mine, sa intervina, cum au obiceiul grecii, dar nu s-a intamplat asa", spune prof. univ. dr. Irina Popovici.

La UMF, platesc anual 3.600 de dolari pe an pentru studii. In Malaiezia, nu i-ar costa nimic la stat, dar n-ar fi admisi decat cu note maxime pe linie. O scoala particulara le-ar cere 10.000 de dolari anual.

"Dar venim aici nu pentru ca e ieftin, ci pentru ca ne e mai bine", face Sashi un calcul scurt.

Cu magazinele ei in care au mers prima data cu calculatorul, ca sa fie siguri, printre rafturi, ca se vor incadra in bani, cu parcurile in care se pot tine nestingheriti de mana – "ceea ce acasa nu se prea cade", rade Rujita in timp ce povesteste –, cu planurile ei de integrare, Romania e, deocamdata, vestul lor. Cu o precizare: in Malaiezia, in liceu, se invata in engleza.

De altfel, Romania l-a fascinat deja pe Sashi. Ii lipsesc aici doar sansele pe care le-ar avea intr-un stat memru al Uniunii: "Imi place in Romania, dar salariul e mic. Daca intrati in Uniunea Europeana si mariti salariile medicilor, voi fi primul care va ramane in Iasi. Numai cand ajung in gara din Iasi ma simt fericit. Ii cunosc pe cei de aici si nu-mi ia nimeni triplu pe taxi".

SANSELE. Cu romanii nu-i deloc greu de trait. E unul dintre motivele pentru care Romania a fost alegerea lui Ouail El Agri si a lui Adib Abdeslam Filali, studenti in anul III la Farmacie, veniti din Maroc. "Eu am terminat BAC-ul meu, am luat BAC-ul meu. Am trimis foi in Tunisia, in Franta, in Senegal, in Spania. Toti m-au primit.

Dar a venit un var de-al meu care a terminat aici si a intrebat de ce nu am trimis si la Rumania. Mai erau numai doua saptamani pana sa plec in Franta, dar m-au primit aici si am venit. Am intalnit la Maroc un roman, lucra la Casino. Mi-a placut de el cum gandea, cum accepta pe noi si am gandit ca asa sunt romanii", isi justifica Adib alegerea.

Ouail si-a luat chiar o nevasta romanca, pentru ca i-au placut fetele de la noi. "Ne-am casatorit in vara. Dar o sa plecam la Maroc. Eu sunt singurul baiat acasa si ma intorc acolo. N-am venit aici decat sa invat, nu sa fac bani".

Tatal lui e ofiter in armata si stie de scoala romaneasca de la un coleg de serviciu ale carui fiice o absolvisera: "Facultatea e de stat la Maroc, dar voiam si noi sa iesim, e mai bine decat sa stai mai mult acasa. A fost dorinta sa gasesti altfel de oameni. Medicina din Romania e cunoscuta la noi. Romania mai putin, dar Medicina da", spune Ouail.

Amandoi vor ramane si la specializare. Duc o viata comoda si ei si-au inchiriat apartamente in Centru, dar n-ar ramane la Iasi, cu toate ca eu cred in sansele Romaniei: "Eu cred ca sunt sanse pentru voi. Daca Spania si Portugalia s-au ridicat, voi de ce nu? De cand am venit si pana acum e mai frumos cu 300%".

LIBERTATEA. Libertatea noastra e buna, dar nimeni din tarile Orientului n-are nevoie de ea. In traditia arabilor in care femeia luata din Romania e una dintre sotii numai sau in cea a indienilor in care n-au nevoie de romance, libertatea are cu totul alte intelesuri. Dar, si-ar dori sa fure scoala de aici si sa o duca cu ei acasa.

Nici una dintre femeile care au vrut sa vorbeasca despre ele n-a venit la Medicina ca sa scape din "lanturile" tarii ei. E adevarat, insa, ca prea putine ar ajunge doctori sau farmacisti urmand o scoala din Iran, Irak, Iordania, Liban sau Siria. Mai intai pentru ca "este o facultate de Medicina, dar e foarte greu sa intri", povesteste Al Sheekk Rivka, acum in anul IV la Farmacie.

Examenele de intrare sunt foarte grele si taxele mari, dar nici aici nu i se pare prea ieftin sau prea usor. Are un frate student la Moscova si parca el o duce mai bine. A apucat insa sa inceapa scoala aici, cu un alt frate si n-o sa se lase pana n-o termina.

E unul din cei 249 de studenti veniti din Israel si singurul motiv pentru care spune ca e decisa sa nu renunte la scoala de aici e simplu: "La noi in Israel avem examen de echivalenta. Sunt multi din Italia, din alte tari, dar cel mai mult % care trec vin din Romania, au invatat la Iasi".

Rosteste cu seriozitate si foarte apasat fiecare cuvant in romaneste. Nu zambeste decat rar, in coltul gurii si numai cand vorbeste despre tara ei. N-a auzit de medicul israelian scolit la Iasi, care a primit titlul de Doctorul Anului 2000 la ea acasa. Nu-i pasa decat de familia ei numeroasa pentru care invata aici: sa fie vraciul de acolo.

Soarbe absenta din sticla de suc de import occidental si n-o intereseaza de puncte cadinale, de pozitii strategice pe harta, de aliante intre ai ei si ceilalti sau intre romani si cei mai vestici ca ei. Nu s-a gandit nici o clipa sa renunte la batic – roz acum si nu negru – pentru vreo clama de par cu fluturi dupa care umbla colegele romance.

Nu da doi bani pe libertatea noastra de-a purta orice: "Si aici si acolo ma imbrac la fel. Eu abia astept sa ma duc acasa. Ma simt mai libera acolo. Baticul nu schimba omul".

N-ar alege Romania pentru tot restul vietii decat, poate, pentru o prea mare poveste de dragoste. Care n-a venit inca.

SUSPICIUNILE. La Universitate sunt tratati cum se cuvine. Interesele vin si din partea lor si din ale celor care-i invata sa ajunga medici. Noul rector a tinut chiar sa dea o noua sansa sectiei in limba engleza, aproape pierduta in anul 2000. Numai ca printre colegii romani se mai nasc inca suspiciuni: "Eu n-am nici unul in grupa si nici nu vreau sa ma incurc cu ei.

Indienii nu cred, dar arabii sunt rai. Seful meu de an a facut tot ce-a putut sa nu avem pe nimeni strain in grupa, ca acum, cu banii lor, poti sa faci orice", spune Andreea, cu teama de a nu o auzi cineva pe holul de la facultate.

Multi dintre ei au note foarte mari, chiar invata mult, iar medicinistii nu se sfiesc sa-i invite pana si la petrecerile lor din camine. In ultimii doi ani insa, de cand lumea araba e aproape instantaneu asociata si cu teama, sunt studenti, ca Bogdan, care prefera sa stea deoparte: "Poate chiar sunt de treaba, dar eu nu vreau sa am de-a face cu ei. N-ai auzit de scandal?"

Pe 4 februarie a.c. sapte arabi au fost retinuti si anchetati in urma unei actiuni a Parchetului General si Serviciilor Secrete.

Cei sapte – printre care Asad, un student pakistanez in anul VI la Facultatea de Medicina Generala, ridicat chiar in timp ce se ruga in moscheea din Iasi, Moazam si Kasif, marocanul Osman si kuweitianul Walid – au fost dusi la Bucuresti, unde au fost anchetati pentru infractiuni economice si posibile legaturi cu celebra retea terorista "Al Qaeda".

Cei sapte musulmani au fost retinuti mai bine de 24 de ore si apoi eliberati, Parchetul General anuntand ca acestia s-au intors in Iasi. De atunci insa, nici unul dintre ei nu a mai fost de gasit.

Au mai ramas suspiciunile, la fel de firesti ca si salutul prietenos cu care orice roman il poate intampina pe oricare din studentii straini intr-o zi, la scoala.

Dar, dincolo de banuieli sau dovezi de prietenie, la mijloc intre est si vest, tot mai departe de Orient si la distanta de Occident, o americanca si un irakian impart aceleasi sali de curs, aceeasi biblioteca si o singura piata cu fantana arteziana, fara sa se stie si fara sa se invinuiasca. Iasiului ii sunt egali.

NOTA: Acest text a aparut in urma unei colaborari intre Jurnalul National cu Opinia Studenteasca.

PARTENERI

EurActiv (Stiri, politici europene & actori UE online)

Camera de Comert si Industrie a Romaniei si a Municipiului Bucuresti