Un secret care a rezistat trei decenii

Mark Felt, omul care l-a doborat pe Nixon

de Constantin Vlad     Evenimentul Zilei
Joi, 2 iunie 2005, 0:00


Mark Felt (foto: Ev. Zilei)

Punind capat unei taceri de trei decenii, fostul oficial FBI Mark Felt a marturisit ca el este celebrul Deep Throat („Gitlej Adinc"), cum a fost supranumita sursa secreta a cotidianului „Washington Post", care a contribuit la demisia presedintelui Richard Nixon in urma scandalului Watergate.

„Este ultimul secret" al afacerii, a declarat Ben Bradlee, redactor-sef la vremea desfasurarii dramei politice de acum 30 de ani. Acest ultim secret a rasuflat marti, cind un avocat l-a citat pe Felt intr-un articol publicat de revista „Vanity Fair", marturisind ca el este sursa. In aceeasi zi, familia fostului agent a dat un comunicat in care-l saluta ca pe „un mare erou american".

Dupa alte citeva ore, „Washington Post" a confirmat afirmatia lui Felt, ridicind definitiv valul din jurul unuia dintre cele mai mari mistere politice si jurnalistice din Statele Unite.

Scandalul care a provocat demisia lui Nixon a inceput cu o aparent banala intrare prin efractie si o tentativa de interceptare a convorbirilor telefonice din birourile Partidului Democrat, instalate in cladirea de birouri Watergate, in timpul campaniei electorale din 1972, cind fostul presedinte candida pentru un al doilea mandat.

Afacerea a capatat amploare cind s-a aflat ca Nixon spiona si obstructiona o multime de politicieni pe care-i percepea drept inamici. Insa cea mai devastatoare dezvaluire a fost cea privind rolul personal al presedintelui in tentativa de acoperire a sumedeniei de nereguli si ilegalitati comise de administratia sa.

„Eu sint cel caruia i se spunea Gitlej Adinc", a declarat Felt, fost director adjunct al FBI, care a reusit sa pastreze apasatorul secret chiar si fata de membrii familiei sale. Stabilit in orasul californian Santa Rosa, Felt, in virsta de 91 de ani, a suferit recent o comotie cerebrala, starea sanatatii sale fizice si psihice fiind apreciata drept precara.

Din acest motiv, el nu a facut deocamdata comentarii, iar apropiatii sai au cerut ziaristilor sa-i respecte intimitatea, „date fiind virsta si sanatatea sa".

Si-a riscat viata pentru a salva tara de o nedreptate oribila. aUnul dintre nepotii lui Felt, Nick Jones, a citit o declaratie. „Familia crede ca bunicul meu, Mark Felt Sr., este un mare erou american, care a mers mult dincolo de ceea ce-i cerea datoria, riscindu-si viata pentru a salva tara de o nedreptate oribila", a spus el. „Cu totii speram sincer ca si tara il va privi astfel".

Intr-un comunicat dat publicitatii dupa aceasta declaratie, reporterii Bob Woodward si Carl Bernstein, care au investigat afacerea Watergate pentru „Washington Post", au afirmat ca „Mark Felt a fost 'Gitlej Adinc’ si ne-a ajutat enorm in ancheta noastra".

„Totusi, asa cum o arata si dosarul, multe alte surse si oficialitati ne-au ajutat pe noi si pe multi alti reporteri in sutele de articole scrise in „Washington Post" despre Watergate", au adaugat cei doi ziaristi, al caror efort a fost incununat cu Premiul Pulitzer.

Woodward, Bernstein si Bradlee au tinut secreta identitatea lui Felt, la cererea acestuia, spunind ca o vor dezvalui numai dupa moartea sa. Dar Felt a marturisit-o singur.

Un secret care a rezistat trei decenii

La apogeul scandalului si o buna perioada de timp dupa aceea, insasi existenta sursei Gitlej Adinc (numita astfel dupa un celebru film porno aparut la inceputul anilor 1970), a fost pastrata sub tacere. Aportul sau a fost facut cunoscut abia in cartea „Toti oamenii presedintelui", scrisa de Woodward si Bernstein.

Ecranizarea cu titlu omonim din 1976 potretiza metodele de „capa si spada" pe care le-ar fi folosit Woodward pentru a lua legatura cu „Gitlej Adinc". Cind Woodward dorea o intilnire, aseza in geamul balconului un ghiveci de flori gol, cu un steag rosu inauntru.

Cind „Gitlej Adinc" dorea acelasi lucru, desena limbile unui ceas in interiorul ziarului „New York Times" primit de Woodward.

Cercul suspectilor. Identitatea sursei „Deep Throat" a stirnit nenumarate speculatii in ultimii treizeci de ani. Seful administratiei prezidentiale, Alexander Haig, consilierul de presa al Casei Albe, Diane Sawyer, consilerul John Dean si, pe atunci scriitorul de discursuri prezidentiale, Pat Buchanan au fost mentionati, printre altii, ca posibilitati.

Si numele lui Felt a fost pomenit, chiar de mai multe ori, inclusiv de catre Nixon, insa el a negat de fiecare data. „Eu m-as fi descurcat mult mai bine", declara Felt in 1999. „As fi fost mai eficient. „Gitlej Adinc" n-a prea reusit sa doboare Casa Alba, nu-i asa?", intreba el.

Oficiali ai fostei administratii, dintre care unii au facut inchisoare in urma afacerii Watergate, au exprimat indoieli similare, iar FBI a declinat orice comentariu.

Potrivit familiei sale, Felt era extrem de rezervat in ce priveste corectitudinea actiunilor sale, spunindu-i fiului sau, Mark Jr., ca nu crede ca „a fi Gitlej Adinc ar fi un motiv de mindrie".

„Gitlej adinc" tintea sefia FBI

Mark Felt, alias „Gitlej Adinc", avea reputatia unui agent FBI model, gata sa faca orice pentru a-si apara „casa". In propria sa carte, publicata in 1979, „Piramida FBI", Felt recunoaste ca intentiona sa-i succeada lui Edgar Hoover, al carui protejat fusese, dar ca Nixon a preferat sa-l numeasca pe Patrick Gray, seful serviciului juridic al Casei Albe.

Nascut in 1913, in Idaho, Mark Felt a parcurs o cariera lineara in FBI, in care a intrat din 1942.

Cu o figura de intelectual fin, marcata de ochelari cu rame foarte mari, Felt era cunoscut pentru maniera deschisa in care discuta cu presa, precum si pentru pasiunea sa pentru whisky. In schimb, a fost si a ramas nefumator, opusul descrierii facute de Woodward si Bernstein in cartea „Toti oamenii presedintelui".

Woodward l-a cunoscut prima oara pe Felt in ianuarie 1972, pe cind investiga jurnalistic o afacere de coruptie a politiei din Washington.

Dincolo de ambitiile personale, Mark Felt s-a numarat printre responsabilii FBI care au protestat public impotriva obstacolelor puse de Casa Alba in calea anchetei oficiale Watergate. In 1973, Felt paraseste politia federala.

In 1999, la 25 de ani dupa demisia lui Nixon, jurnalistii americani au incercat din nou sa-l intrebe daca el este Gitlej Adinc. Felt nu-l accepta decit pe Woodward, care-i pastreaza secretul.

Afacerea care a distrus un presedinte

Afacerea Watergate, care a reprezentat una din cele mai grave crize politice din istoria Statelor Unite, antrenind in premiera demisia unui presedinte, a avut o evolutie destul de complicata si de lunga. Iata citeva dintre datele marcante ale scandalului:

17 iunie 1972: cinci intrusi sint surprinsi in incinta cartierului general al Partidului Democrat, din cladirea Watergate. Ei venisera de fapt sa faca mici ajustari la microfoanele pe care le instalasera ilegal cu trei saptamini mai devreme.

15 septembrie 1972: cei cinci „intrusi", plus doi consilieri ai Casei Albe (Gordon Liddy si Howard Hunt), sint inculpati
6 noiembrie 1972: Nixon este reales triumfal

7 februarie 1973: Senatul american instituie o comisie de ancheta, in timp ce dezvaluirile presei, mai ales ale „Washington Post", privind implicarea Casei Albe in interceptari ilegale, devin din ce in ce mai precise

30 aprilie 1973: procurorul general Richard Kleindienst demisioneaza, iar doi consilieri apropiati ai lui Nixon, H.R. Haldeman si John Ehrlichman, sint inculpati. Consilierul juridic al Casei Albe, John Dean, este demis.

25 iunie 1973: depozitia lui Dean ii implica intr-un program de spionaj politic pe presedinte si pe cei din anturajul sau

16 iulie 1973: depozitia unui colaborator putin cunoscut dezvaluie ca presedintele inregistra toate convorbirile desfasurate in Biroul Oval al Casei Albe

23 iulie 1973: comisia de ancheta solicita anumite inregistrari
25 iulie 1973: Nixon refuza
20 octombrie 1973: Nixon il demite pe procurorul Cox, insarcinat cu ancheta afacerii. In semn de protest, procurorul general Elliot Richardson demisioneaza

30 octombrie 1973: este initiata procedura de destituire a lui Nixon
24 iulie 1974: Curtea Suprema ii ordona presedintelui sa remita comisiei inregistrarile

27 iulie 1974: comisia judiciara a Camerei Reprezentantilor recomanda destituirea presedintelui, apoi adopta trei capate de inculpare contra acestuia, pentru obstructionarea justitiei, abuz de putere si refuz de a se supune cerintelor
8 august 1974: Nixon anunta ca va demisiona a doua zi la prinz








Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.


2967 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by