Din curiozitate, rasfoiti colectia ziarelor centrale din ultima jumatate de an. N-a fost zi fara Tariceanu si/sau Basescu pe prima pagina. Orice stranut prezidential, orice incruntare sau zimbet prim-guvernamental s-au transformat in cap de ziar sau macar in stire de pagina intii. Pe undeva e explicabil si linistitor.
Presa si-a revenit din amorteala anilor lungi in care a stat incremenita facind frumos la vederea premierului-minune Adrian Nastase, asumindu-si, din nou, o parte din misiunile ei naturale. Pe de alta parte insa, inundatiile cu Tariceanu si Basescu inecati in cerneala tipografica ne arata ce democratie subreda avem in Romania.
De la distanta omului obisnuit, Parlamentul se vede in continuare ca o gluma proasta, cu sute de natarai spilcuiti care se prefac ca lucreaza si voteaza, asteptind sa vina joia plecarilor acasa si ziua de salariu.
In aceste conditii, Romania politica inseamna premierul si presedintele. Si-atit. Numai ca, in ceea ce-l priveste pe Calin Popescu-Tariceanu, lucrurile incep sa se schimbe. Declaratia care ma face sa-l etichetez pe premier ca fiind populist si departe de realitate este una recenta, in care a anuntat, cu ton triumfalist, ca „economia romaneasca duduie".
Vai de mama noastra! Ma intreb daca domnul Tariceanu o fi stat o clipa sa cugete inainte de a face o astfel de declaratie.
Daca s-o fi gindit la echilibristica pe care sint nevoiti s-o faca in continuare oamenii de afaceri romani sau straini printre atitea legi proaste, incomplete sau de-a dreptul inexistente, daca vor fi duduit intr-insul si vestile despre jalea care a cuprins sistemul sanitar sau daca i-o fi intrebat si pe batrinii in care duduie de atita amar de vreme speranta unor pensii mai mari cum li se pare
ca se aude economia de piata romaneasca fata in fata cu preturile pietei din Obor. E clar, Calin Popescu-Tariceanu nu mai e prim-ministru. Declaratia cu economia duduind ne arata limpede ca seful Executivului a intrat din nou in campanie electorala. Nu stiu daca de vina sint amenintarile cu alegeri anticipate venind dinspre Cotroceni sau scaderea PNL in sondaje. Probabil amindoua.
Stiu sigur insa ca premierul a inceput mult prea repede sa adopte un ton triumfalist, care incepe sa semene izbitor cu glasul lui Nastase inaintea alegerilor din 2004. Si, ca sa nu ma acuze cineva, poate chiar Calin Popescu-Tariceanu, de lansarea unor acuzatii nefondate, vreau sa-i transmit sefului Executivului ca o economie romaneasca avind o atit de mica cifra a somajului n-are cum sa duduie.
Nu-i nevoie sa fii specialist pentru a intelege ca somajul mic din Romania demonstreaza cit de putin reformata este economia nationala si, pe de alta parte, cit de tare duduie munca la negru.
Asadar, Parlament nu, Calin Popescu-Tariceanu lipsa. A mai ramas Traian Basescu. Un presedinte calare pe cai mari si procente asemenea in sondajele de opinie, mai ales dupa rezolvarea spectaculoasa a crizei ostaticilor (desi mult mai corect ar fi sa spunem ca seful statului a reusit sa salveze din colivie trei papagali jumuliti de opinia publica in aceste zile!).
De la inaltimea imensei popularitati si increderi de care se bucura in acest moment, presedintele Basescu ar trebui sa dea citeva raspunsuri. Daca economia intr-adevar duduie, daca avem vreo sansa sa rezolvam criza sistemului sanitar si a celui de pensii, de ce nu ne mai calca pragul tarii, de atita amar de vreme, nici un personaj important al politicii mondiale...
Dar, dincolo de toate aceste intrebari - la care romanii vor sa auda raspunsuri din partea sefului statului mai ales pentru ca lui Calin Popescu- Tariceanu a inceput sa-i duduie economia in declaratii! -, exista urgenta unui raspuns rapid la intrebarea privind directia spre care navigheaza Romania cu Traian Basescu la timona.
Europa fierbe din cauza Constitutiei europene, crestin-democratii germani anunta ca nu vor sa mai auda de extinderea UE in viitorul apropiat. Daca domnul presedinte nu stie, il anunt, pe aceasta cale, ca in intreaga tara domneste o stare de deruta alimentata de zvonuri si declaratii contradictorii ori de-a dreptul alarmante ale politicienilor straini si autohtoni.
Orice zi care trece fara o declaratie prezidentiala consistenta privind starea Romaniei si a viitorului ei apropiat adinceste confuzia.
In mintea multora dintre cei ce i-au dat votul lui Traian Basescu, dincolo de semnele de intrebare privind rapirea si eliberarea celor trei papagali irakieni si mai tare decit duduielile premierului, se rasuceste cutitul dureros al unui scenariu de groaza in care intrarea Romaniei in UE s-ar amina sine die. Adica, pe nu se stie cind.
E un frison cumplit care ma face sa astept cu nerabdare raspunsul la unica intrebare importanta a acestor zile: incotro, domnule presedinte?
