Expira cele doua saptamani la capatul carora Traian Basescu, in calitate de sef oficial al celulei de criza - pentru ca a existat si un sef neoficial - s-a angajat ca va face lumina in afacerea ostaticilor. Dincolo de acele informatii care, tot el a spus, raman secrete 50 de ani. Intre timp, criza ostaticilor se transforma intr-o criza de incredere.

Pentru ca primele destainuiri ale celor trei jurnalisti, toata lumea este de acord, au creat mai multe semne de intrebare si, in prea mica masura, au limpezit necunoscutele care framanta opinia publica. De altfel, dupa spectacolul conferintei de presa de miercuri, credibilitatea jurnalistilor risca sa se prabuseasca.

Daca nu cumva fulgerele opiniei publice, transmise prin presa, se vor transfera de la fostii ostatici spre celula de criza. Pentru ca sunt enigme ce nu constituie secret de stat, pe care nu le-au putut lamuri cei trei jurnalisti dar are obligatia sa o faca presedintele.

Ceea ce probabil se va si intampla azi sau maine, seful statului beneficiind si de uriasul avantaj ca asa-zisele dezvaluiri facute pana acum au putut fi utilizate ca un balon de incercare.

Sunt o serie de informatii pe care este absolut de inteles ca Traian Basescu nu le va putea niciodata transmite cetatenilor Romaniei. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca probabil sunt detalii pe care, din motive de securitate, nici chiar el - care crede ca le stie pe toate - nu le cunoaste.

Nu vom afla mult timp ori niciodata daca au mai existat si alti ostatici in aceeasi locatie si din ce tari anume sunt acestia. Pentru ca, daca am afla noi, ar afla si organizatia terorista ca stim si viata prizonierilor ar fi pusa in pericol.

Nu vom afla identitatea membrilor celulei FBI din Irak care a fost activata in momentul in care ziaristii romani, impreuna cu un om de afaceri cu pasaport american, au fost luati captivi.

Nu vom putea afla identitatea irakienilor cu care a putut colabora celula de criza, acestia fiind fie vechi agenti ai Serviciului de Informatii Externe - in situatia respectiva, pe post de "cartite" scoase din adormire - fie membri ai serviciului secret de la Bagdad.

Daca s-a colaborat in aceasta spectaculoasa actiune de eliberare si cu membri ai altor organizatii teroriste ori insurgente sau chiar cu componenti ai echipei de rapitori care, in aceasta situatie, au jucat dublu, nici despre ei celula de criza nu va putea comunica nimic. Basescu nu poate sa ne spuna nici ce informatii a primit de la serviciile secrete ale statelor aliate.

Si nici cum a decurs exact colaborarea cu unele guverne ale statelor arabe din zona. Nu vom sti cat s-au implicat acestia in negocieri. In fine, niciodata nu vom putea afla, decat din alte surse decat Traian Basescu, care a fost pretul rascumpararii.

Oricat de mare ar fi orizontul de asteptare al populatiei, pe care il putem masura prin nervozitatea si nerabdarea cu care jurnalistii sunt preocupati de acest subiect, Basescu ar comite, evident, o grava greseala, oferind informatii care oriunde in lume sunt clasificate la strict secret.

Dar sunt nenumarate meandre ale acestei rapiri si eliberari atipice - si nu numai pentru ca si detentia este ciudata - pe care cetateanul roman are dreptul sa le cunoasca. Si inca repede.

Cum au plecat exact cei trei jurnalisti, in ce conditii, in schimbul caror angajamente luate fata de Omar Hayssam si Munaf, pe de o parte si propriile redactii, pe de alta parte, celula de criza ar trebui sa stie si sa ne spuna si noua. Iar serviciile secrete care l-au urmarit pe Hayssam, asa cum afirma, ar trebui sa explice de ce nu i-au prevenit pe ziaristi ca li se pregateste o capcana.

E important pentru breasla jurnalistilor ca, daca cineva a gresit dintre noi, sa stie cum stau lucrurile. Iar daca nimeni nu a gresit, cei trei ostatici intorsi acasa trebuie descarcati de urgenta de semnele de intrebare si chiar suspiciunile care planeaza asupra lor. Daca acest lucru nu se produce, inseamna ca Traian Basescu este interesat intr-o destabilizare a presei.

Mai trebuie sa aflam, si asta cat se poate de urgent, cat de adevarata este acuzatia conform careia Omar Hayssam s-a implicat in mod criminal in initierea rapirii jurnalistilor si care sunt probele pe care se intemeiaza o asemenea acuzatie. Daca, in aceasta actiune, el a mai colaborat sau nu si cu alti cetateni romani de origine araba.

O asemenea informatie este indispensabila pentru a nu lasa sa planeze o grava acuzatie asupra comunitatii arabe din Romania. La fel in ceea ce-l priveste pe Munaf, chiar daca acesta e cetatean american.

Trebuie sa existe o explicatie convingatoare care sa acopere uriasa prapastie intre acuzatiile lansate de celula de criza, legate de Munaf si convingerea celor trei jurnalisti ca acesta este inocent.

Daca macar atat ar lamuri Basescu, ar fi bine. Si abia atunci celula de criza se va fi desfiintat. Iar cazul, in zona lui scandaloasa, se va fi inchis.