Furia tranzactiilor imobiliare creste de la o zi la alta. Tot ce s-a ridicat pe pamant, dar si terenul de sub casa, se vinde si se cumpara pe o piata din ce in ce mai fierbinte. Parloaga din fundul curtii oraseanului, figurand in acte ca teren agricol intravilan, a ajuns capabila sa asigure viitorul copilului si intretinerea familiei.

Cine are teren agricol, la tara sau la oras, este "invitat" sa-l arunce in valtoarea pietei, cine a cumparat o locuinta de serviciu este mai mult decat tentat sa o vanda, iar marile proiecte de utilitate publica expropriaza pamantul in conditii deosebit de avantajoase pentru detinator. Pana si taranii sunt imbiati cu o renta viagera ca sa-si lase mostenirile pe mana intermediarilor.

Piata imobiliara este cumva fortata sa se dezvolte, prin masuri fara precedent. Bunurile imobiliare se transfera intre mai multi detinatori, chiar daca romanului ii statea in fire sa-si pastreze bucata de pamant mostenita de la inaintasi.

Cine are bani este impins sa investeasca in apartamente de bloc, vechi sau noi, in terenuri situate in intravilanul sau extravilanul orasului, dar si in proprietati agricole, in asteptarea unui moment prielnic revanzarii.

Cine nu are bani, dar mai detine ceva bunuri imobiliare - pentru ca statul l-a facut proprietar la inceputul anilor '90 pe un apartament de bloc - se considera norocos ca are, totusi, ce sa lase copiilor. Pasiunea imobiliara e tot mai arzatoare pe masura ce ne apropiem de Europa, iar preturile cresc spre un nivel european.

Majoritatea romanilor sunt ferm convinsi ca intrarea Romaniei in UE va umfla preturile locuintelor, si asa piperate, urmand aceeasi aliniere la piata unica. Daca metrul patrat locuibil intr-un bloc vechi din Bucuresti, undeva la periferie, costa astazi aproximativ 700 de euro, maine ar putea fi mult mai scump.

Asta in conditiile in care metrul patrat construit, de la prima cupa de excavator, nu depaseste 400 de euro! Preturile locuintelor vechi sunt, asadar, supraevaluate. Unul dintre motive este dezechilibrul dintre cerere si oferta. Cererea este in continuare ridicata, in conditiile dezvoltarii creditului imobiliar si ipotecar.

In schimb, oferta de case a crescut intr-un ritm prea lent, iar actorii mari ai pietei construiesc, cu predilectie, case de lux pentru oamenii cu bani. Nu in ultimul rand, preturile exagerate ale apartamentelor romanilor au mai fost ajustate in sus si din cauza deprecierii puternice a monedei europene, incepand cu luna noiembrie a anului trecut.

De teama sa nu piarda, proprietarii au urcat preturile in euro cu aproximativ 20%. Singura sansa ca preturile sa mai coboare este intrarea pe piata a unor fonduri mari de investitii imobiliare, care sa dezvolte de la zero proiecte rezidentiale pentru clasa medie, insa investitorii straini nu se inghesuie.

Nici localnicii nu isi vor baga banii in asemenea fonduri, din cauza experientelor colective de genul SAFI, FNI, FNA ori Caritas. Pe de alta parte, romanii nu prea au unde sa-si plaseze banii, bancile oferind bonificatii derizorii atat la depozite, cat si la celelalte instrumente de economisire. Asa ca tot in plasamentele imobiliare isi investesc increderea.

Pana nu va exista o piata de capital pe care sa se vanda si sa se cumpere ipotecile, asa cum se tranzactioneaza actiunile pe bursa, nu se pot constitui nici fondurile ipotecare. Societatile de asigurari sunt principalele institutii financiare care resimt lipsa unor asemenea oportunitati de plasament, ele neavand posibilitatea sa isi plaseze banii in siguranta decat pe piata bancara.

In Romania se construieste lent, intr-un ritm de aproximativ 30.000 de locuinte terminate pe an. Cele mai multe, 83%, sunt ridicate din bani privati, diferenta care ramane reprezentand locuinte construite din subventii bugetare, sub antrepriza ANL sau a consiliilor locale.

Edilii nu s-au bagat prea mult in dezvoltarea unor proiecte rezidentiale, lasandu-si alegatorii sa umple pana la refuz listele locative ale primariilor. "Nu sunt bani", s-au tot scuzat gospodarii alesi, ridicand neputinciosi din umeri, in timp ce pe terenurile bune au aparut tot felul de constructii comerciale, generatoare de bani la bugete.

In fine, se mai cauta terenuri pentru parteneriate public-private, oamenii de afaceri sunt "invitati" sa investeasca, chiar si prin parcuri - acolo unde, in urma cu cativa ani, nimeni nu-si inchipuia ca s-ar putea construi ceva. Toate acestea nu vor stinge insa foamea de case, de apartamente, de garsoniere.

Romanii saraci vor trai la fel de inghesuiti, si in 2007, chiar daca o vor face la costuri europene. Pana cand economia in totalitatea ei nu se ridica, nici o sansa ca romanii sa evadeze din cartierele-dormitor.