In urmatoarele doua saptamani urmeaza sa fie publicata in Monitorul Oficial Hotararea Guvernului privind deseurile de echipamente electrice si electronice. Obiectivul actului normativ este prevenirea producerii de astfel de deseuri (DEEE), precum si refolosirea, reciclarea sau valorificarea sub alte forme a acestora, astfel incat sa se reduca volumul de deseuri eliminate.

Hotararea va intra in vigoare la 30 de zile de la publicarea in Monitorul Oficial. Unele dispozi]ii au aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007.

Trenule]ul electric stricat trebuie dus la centrul de colectare

Echipamentele la care se refera hotararea sunt prevazute detaliat in anexa actului normativ ce urmeaza sa intre in vigoare.

Este vorba despre orice echipament care func]ioneaza pe baza de curent electric sau campuri electromagnetice si echipamentele de generare, transport si de masurare a acestor curen]i si campuri, destinate utilizarii la o tensiune mai mica sau egala cu 1.000 vol]i curent alternativ si 1.500 vol]i curent continuu.

Cu titlu de exemplu, legea vizeaza frigiderele, televizoarele, aparatele electrocasnice (chiar si fierul de calcat sau prajitorul de paine), calculatoarele, inclusiv mouse-ul si tastatura, telefonul fix sau mobil, practic orice „scula" de bagat in priza sau care merge cu baterii.

Nici macar jucariile copilului, „trenuri electrice sau masini de cursa in miniatura", nu vor putea fi aruncate pe tobogan. Toate acestea vor trebui duse la centrele de colectare, sub sanc]iunea unei amenzi pana la 10 milioane pentru persoane fizice si pana la 50 de milioane pentru cele juridice.

Centrele de colectare trebuie organizate de producatori

Obliga]ia organizarii centrelor de proiectare cade in sarcina producatorilor. Acestora le revine si obliga]ia luarii masurilor de valorificare, refolosire si reciclare a acestor echipamente.

In accep]iunea legii, „producator" inseamna orice persoana sau firma care produce si comercializeaza echipamente electrice sau electronice sub propria marca, le importa sau le exporta cu titlu profesional sau revinde, tot sub propria marca, echipamente produse de al]i furnizori. Un revanzator nu este considerat „producator" atunci cand marca producatorului figureaza pe echipament.

Producatorii pot organiza si exploata sisteme individuale sau colective de preluare a deseurilor. Pana la 31 decembrie 2005, ei sunt obliga]i sa organizeze cel pu]in un punct de colectare in fiecare jude], un punct de colectare in fiecare oras cu peste 100.000 de locuitori si sase puncte de colectare in municipiul Bucuresti.

Aceste puncte de colectare vor trebui amplasate in locuri si la distan]e care sa asigure un acces usor, ]inand cont in special de densitatea popula]iei.

Legea este evaziva in privin]a a ce trebuie facut cu „gunoaiele" electronice pana la organizarea centrelor de colectare. Practic, interdic]ia aruncarii deseurilor intra in vigoare la 30 de zile de la publicarea legii si e greu de crezut ca in acest rastimp va aparea vreo posibilitate reala de a depune in vreun loc aceste obiecte.

Obiective imposibile

Conform acestei hotarari, care reflecta si angajamentele luate de Romania in fa]a Uniunii Europene la inchiderea Capitolului 22 mediu, pana la 31 decembrie 2006, rata medie anuala de colectare selectiva de DEEE pe cap de locuitor, provenite de la gospodariile particulare, sa fie de doua kilograme, urmand sa creasca in urmatorii doi ani cu cate un kilogram.

Ini]ial, ]inta propusa de UE era opt kilograme la data aderarii, insa oficialii romani au demonstrat ca romanii nu au cum sa arunce atatea gunoaie electronice pana la acea data, asa incat s-a ob]inut o esalonare.

Legea stabileste si un plan amanun]it, pe etape, de valorificare si refolosire a ehipamentelor electronice uzate. De exemplu, pana la 31 decembrie 2006, rata de valorificare trebuie sa creasca pana la minimum 40% din greutatea medie pe aparat, urmand ca pana in 2008, sa ajunga la 80%.

In ceea ce priveste refolosirea si reciclarea, rata trebuie sa creasca pana la minimum 37,5% din greutatea medie pe aparat pana in 2006, urmand sa ajunga la 75%.

Aceste obiective sunt cu atat mai nerealiste cu cat, desi legea trebuie sa intre in vigoare in aproximativ sase saptamani, nu exista un minimum de organizare in acest sens si mul]i dintre producatorii viza]i nici n-au auzit inca ce-i asteapta.