In iunie 2004, un ziarist de la Academia Catavencu a fost la un pas de a pune capat crizei ziaristilor rapiti, criza care avea sa se petreaca un an mai tarziu. In acel minunat inceput de vara, o fata pe nume Laura, angajata la Prima TV, intra in vorba, pe un chat specializat in asa ceva, cu un redactor de la Academia Catavencu, al carui nume conspirativ era Paul.

Cei doi au facut schimb de mesaje, au facut schimb de fotografii, si numai nesabuinta colegului nostru a facut ca Laura sa nu cunoasca marea dragoste pe care, poate, ar fi meritat-o.

Daca Paul, ca sa-i spunem asa, ar fi avut curajul sa o intalneasca pe Laura, sa o iubeasca si sa se casatoreasca cu ea, existau toate sansele ca Marie-Jeanne Ion, Sorin Miscoci si Ovidiu Ohanesian sa nu plece niciodata in Irak si sa fie rapiti.

Si asta pentru ca Laura era, de fapt, Marie-Jeanne Laura Ion, careia colegul nostru sigur i-ar fi oferit un viitor luminos nu doar in materie de televiziune, ci si in materie de bucatarie. Amanunte in pagina 19 a revistei.

Cum era sa ma imprietenesc cu prietena lui Omar Hayssam

Povestea aceasta extraordinara s-a intimplat in iunie 2004, deci fix in urma cu un an. Pe vremea aceea, pentru ca ma simteam tinar si nelinistit, obisnuiam sa ma plimb pe Internet, in cautare de aventuri serioase si foarte serioase.

N-am sa spun de cite aventuri serioase am avut parte in acea perioada, n-am sa intru in detalii in privinta jumatatilor, treimilor, patrimilor si cincimilor de genul feminin, pe care le-am cunoscut prin intermediul acestei perversiuni care este Internetul, ci am sa ma rezum la o singura iubire de dragoste neimplinita.

Intr-o buna zi, am intrat, nu stiu cum, in vorba, pe chat, cu o fata pe nume Laura. Numele meu de scena era, bineinteles, Paul. M-a intrebat unde lucrez si i-am spus, ca prostul, adevarul: la Catavencu. Raspunsul meu a distrat-o foarte tare.

Ce sa caute unul de la Catavencu pe un site din alea?! – s-o fi intrebat Laura, ca si cind ziaristii de la Catavencu ar fi niste sfinti care se plimba numai pe site-ul Bisericii Ortodoxe Romane. Am intrebat-o si eu unde lucreaza, si mi-a spus ca la Prima TV. Lucrurile se legau oarecum si, din vorba in vorba, Laura ajunsese sa ma creada ca, intr-adevar, lucrez la Catavencu.

Dupa ce ne-am conversat cit ne-om fi conversat, am ajuns la inevitabila concluzie ca urmatorul pas al relatiei noastre inexistente ar trebui sa fie schimbul de poze. Am facut eu primul pas si i-am trimis doua fotografii cu mine.

Pentru ca aratam destul de ciudat in pozele alea, i-am trimis Laurei, alaturi de poze, urmatoarul mesaj: „Draga Laura, pentru ca pozele ar putea lasa loc de interpretari, fac precizarea ca nu sint nici chel, nici nebun."

Replica ei nu s-a lasat prea mult asteptata:

„Ai facut bine sa precizezi ceea ce-ai precizat!!!! Daca le primeam fara legenda, puteam sa cred ca mi le-a trimis Politia de Frontiera!!! (stii ca returneaza italienii vreo 20 de conationali de-ai nostri in seara asta!:))) Pozele mele sint facute, sa stii, pe un telefon cu camera foto.

In mod normal, tenul meu nu este mov si nici dintii nu sint verzi!!!! Dar, iti faci tu o idee! Important e ca sint proaspete, de azi!!!!"

Intr-adevar, Laura imi trimisese doua poze foarte proaspete si foarte colorate, doua poze din care ma privea o fata blonda cu un ten foarte mov si cu niste dinti destul de verzi, nu parea sa fie cea mai frumoasa fata din lume, insa cine eram eu sa am pretentia sa primesc poze de la cea mai frumoasa fata din lume?!

Dupa acest schimb de fotografii, ne-am mai scris de citeva ori, fara sa ne intilnim vreodata, desi Laura ma invitase sa mergem la Vama Veche. Aproape un an de zile n-am mai stiut nimic de ea, pina cind am vazut la televizor prima caseta cu cei trei ziaristi rapiti. Laura era chiar Marie Jeanne Ion.

Alte subiecte din Academia Catavencu:

  • Prin operatiunea de eliberare a jurnalistilor, vechea garda a Securitatii a intrat definitiv in NATO - acesta este subiectul anchetei din pagina a 3-a, semnata de Cornel Ivanciuc.


  • Interviul Academiei Catavencu
    "Am muscat dintr-un ciolan, mi-a cazut o bucatica de dinte", marturiseste Anghel Stanciu, in interviul luat de Eugen Istodor.
    Corneliu Vadim Tudor isi devora monstruletii cu care s-a incurcat in partid. Stanciu si Ciontu, membri marcanti ai Partidului Romania Mare, au fost dati afara. Lucrul acesta este bun, ceea ce presa n-a reusit, reuseste Vadim singur: isi omoara partidul, bucata cu bucatica.