Sorin Alexandrescu (fost profesor la Universitatea din Amsterdam, in prezent profesor la Unversitatea Bucuresti)

Olanda este contra

de     Revista 22
Vineri, 10 iunie 2005, 0:00



Olanda a votat un „neen" surprinzator din multe puncte de vedere. Mai intai pentru ca rezultatul este mai categoric decat in Franta: la o parsicipare de 62,8% (cifra mare in Olanda!), au votat numai 38,4 % „da" si 61,6%, „nu". In al doilea rand, statisticile arata ca „nu"-ul a dominat in toate categoriile de varsta: 68% la categoria 25–34 ani, 65% la 35–49 si 58% la cei de peste 50 de ani.

Acest ultim grup de varsta a dat deci relasiv mai multe voturi „pentru" decat celelalte grupuri, dar si aici au predominat euroscepticii; dimpotriva, la tineri, votul negasiv a fost masiv. Cam acelasi raport apare la distinctiile din punct de vedere educatie: cei minimal scoliti au votat in proportie de 71% „contra", cei cu studii superioare doar 51,6%.

Un al treilea criteriu, cel religios, a jucat tot contra Constitutiei Europene: In cel mai protestant oras olandez – desi unul turistic fermecator – Urk, procentul lui „nu" a fost de 91,6% ! Numai 26 de localitati olandeze au avut majoritate „da", ceea ce este foarte putin, iar dintre acestea votul pozitiv cel mai ridicat – (numai) 62,7% – a fost inregistrat in Rozendaal, oras la granita cu Belgia si molipsit, pare-se, de europenismul vecinilor.

Majoritatea „nu"-ului a fost realizata deci printr-un ciudat consens intre confesionali, oameni mai putin educati si tineri: daca primele doua au o reputatie conservatoare, ultima se manifesta neasteptat si aduce astfel la suprafata un nou gen de nemultumire, aceea ca Europa nu acorda atat de multe sanse tinerilor pe cat acestia au asteptat sau pe cat Europa a promis.

Oricum, regruparea acestor forte este la fel de imprevizibila pe cat a fost in Franta alianta dintre stanga si extrema dreapta.

Singurul punct comun intre consensul politic francez si cel mai curand punctual olandez este ca el reliefeaza, in ambele tari, faptul ca proeuropenii sunt majoritari numai in „nucleul electoral" format de maturii laici, democrati si bine educati, un soi de „patura culta" progresista de centru – pentru cei care, precum eu insumi, consideram ca progresul ar consta din unirea Europei, dar iata ca

multi altii vad in unire o pacoste – care s-a dovedit a nu fi in stare nici sa inspire restul populatiei, nici sa reziste la vot unei aliante ad-hoc a marginalilor. O explicatie deloc confortanta, caci ea arata cat de fragila este nu numai „Europa" printre europeni, dar si o anumita expectanta potrivit careia „elitele" ar putea da tonul pe continent.

Transcrierea politica a votului da si ea impresia ca membrii partidelor proeuropene nu i-au urmat pe liderii lor: daca socialistii francezi au indemnat, fara succes, alaturi de politicienii din partidele mai de centru-dreapta, la un vot pozisiv, tot asa au facut in Olanda reprezentantii partidului de stanga (democrata) Groenlinks, aflat in opozitie, dar ai carui membri au votat in proportie de

55% „nu". Semnificatia ar fi ca „oamenii de rand", indiferent de culoare politica, au votat in majoritate contra unei Europe pe care au aparat-o majoritatea oamenilor politici, indiferent de culoare, dar cu exceptia extremelor.

S-ar putea spune, cu alte cuvinte, ca votul negativ nu este atat unul fundamentat rational si politic, ci mai curand unul instinctiv, determinat de motive mai curand irationale si pe care institutiile politice nu au reusit sa-l indiguie. Aceasta impresie este confirmata daca citim „argumentele" votului negativ exprimate prin posta electronica pe diverse situri.

Pe langa diferenta de stil si cultura – jargon de cartier popular, adesea agramat, la „contra", si discurs elaborat la „pentru" –, este frapant ca nu-ul este mereu „motivat" prin tot felul de temeri articulabile conform mai multor serii de opozitii: localistii acuza pe europenisti ca vor sa construiasca un „superstat" atotputernic; cetatenii unei tari mici ca

Olanda acuza Franta (!) si Germania ca tind la monopol; antiglobalistii acuza (in mod absurd) pe partizanii Constitutiei de a voi sa aduca Europa Unita la remorca americanilor (in simp ce europenistii sustin, cred cu temei, ca tocmai o Europa puternica se poate impune contra Statelor-Unite); mandria de-a fi cetateanul sau cetateanca unei tari mici, dar care vrea sa decida singur(a) ce doreste; teama si chiar

indignarea unor bezorgde burgers (cetateni ingrijorati) ca li se cere sa dea din mana tot ce au, in favoarea unor politicieni incontrolabili din Bruxelles; amintirea unor incercari in istorie de a unifica cu forta continentul, de la Imperiul roman la Napoleon si Hitler; iritarea in fata inocentei cu care s-a acceptat moneda unica euro si care a adus o scadere generala de venituri (poate mai accentuata tocmai la

„marginalii" mai sus numiti); temeri speciale precum a ecologilor in fata accentului pus de Constitutie pe-o agricultura rationala care ar neglija mediul; in fine, o atitudine comuna ansi-establishment la „oamenii simpli".

Eu cred ca mai ales ultimul „argument" a prevalat in Olanda, dupa cum un sovinism general a unit contra Europei stanga si dreapta franceza; ambele au comun un anume populism de joasa speta. Din acest punct de vedere, votul olandez a uimit mai ales pe aceia care au fost victimele unui selfimage promovat sistematic de olandezi – ei ar fi rationali, toleranti, europeni etc.

– dar care este confirmat de practica numai partial: pe langa acestia, in Olanda traiesc si oameni brutali, violenti, contra a tot ce-i depaseste, ranchiunosi, inchisi in sine. Cu alte cuvinte, exista si acolo o „Olanda profunda", la fel de imprevizibila si anarhic negasivista si care, prin cine stie ce contingente, poate pune in minoritate elitele fatadei.






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.


74 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by