Votul francez si olandez impotriva ratificarii Constitutiei Europene are un impact deosebit, cu siguranta, asupra climatului la nivel european si a procesului constructiei europene.

Iata ca rezultatul referendumurilor din Franta si Olanda a afectat, in decursul a doar cateva zile, peisajul politic european, inducand schimbari de accente si discutii la nivelul liderilor europeni asupra a ceea ce va urma.

Romania, aflandu-se deja intr-un stadiu deosebit de avansat de coordonare a tuturor „miscarilor" cu evolutiile si orientarile comunitare, este si ea, cu siguranta, interesata de posibilele implicatii ale votului venit din partea acestor doua state fondatoare ale Uniunii.

Este deosebit de important sa subliniem, insa, faptul ca atunci cand vorbim de posibile efecte negative ale acestor evolutii asupra Romaniei nu ne referim la o schimbare de logica sau de scenariu in privinta calendarului nostru de aderare (inclusiv momentul 1 ianuarie 2007), deoarece pacta sunt servanda, cum au reconfirmat si partenerii nostri europeni.

Procesul de ratificare a Tratatului de Aderare si ratificarea Constitutiei Europene sunt doua dosare juridic si politic diferite, un esec – desigur, regretabil – al procesului constitutional neavand, sub nici o forma, implicatii negative asupra calendarului de aderare a Romaniei.

Sigur, in contextul in care climatul politic este mai exigent, ne putem astepta la o monitorizare mai stricta a indeplinirii angajamentelor noastre, astfel incat sa demonstram faptul ca aderarea noastra face parte din „solutia" la problemele mai generale percepute de un anumit segment al cetatenilor europeni.

Pentru a reusi, asa cum a subliniat recent si comisarul pentru extindere, Olie Rehn, trebuie sa respectam conditiile impuse, angajamentele asumate, aceasta fiind, totodata, si cea mai buna modalitate de convingere in procesul de ratificare a Tratatului de Aderare.

Provocarea pentru Romania o constituie, mai degraba, configuratia si eficienta Uniunii in care ne vom integra incepand cu 1 ianuarie 2007. In contextul in care situatia post-referendum ar da nastere la o serie de evolutii de incetinire a actiunilor comunitare, Romania, precum si toate statele membre, ar avea de suferit.

De amintit doar un exemplu concret: impactul eventualei neratificari a Constitutiei asupra procesului de extindere. Incetinirea sau suspendarea, chiar si temporara, a procesului de extindere ar fi contrar intereselor Romaniei, deoarece acesta ar influenta perspectivele europene ale Moldovei, fata de care nu putem fi indiferenti.

In contextul constientizarii tuturor implicatiilor negative posibile, consider ca este deosebit de important ca, la summit-ul sefilor de stat sau de guvern din 16–17 iunie, la care Romania va participa pentru prima data dupa obtinerea statutului de observator la activitatile Uniunii, sa se poarte o serie de discutii deschise si constructive pentru depasirea situatiei create.

Nu trebuie sa uitam ca Uniunea a mai trecut prin situatii de criza, doar sa ne amintim, ramanand la dosarul Constitutiei, la esecul summit-ului CIG din decembrie 2003 si la extraordinara reusita a celui din iunie 2004, cand s-a aprobat proiectul de Constitutie.

Uniunea Europeana este in masura sa gaseasca solutii si speram ca summit-ul din iunie sa identifice premisele necesare acestei reveniri, astfel incat proiectul european sa nu aiba de suferit.