In fond, de ce francezii si olandezii au spus "nu" proiectului de Constitutie europeana? De ce probabil sI altii ar face la fel, daca s-ar tine referendumuri si in alte tari? De fapt, nu stim foarte bine de ce. Sau, mai exact, exista numeroase motive pentru care s-a spus nu, foarte multe dintre ele perfect contradictorii.

De pilda: pentru unii francezi, mai ales de stinga, "nu" a insemnat sa-i dea o lovitura lui Chirac care ceruse sa se voteze "da". Altii, in Franta sau Olanda s-au simtit frustrati ca guvernele si clasa politica nu ar fi suficient de democratice, dar le-au sanctionat exact atunci cind, supunind voluntar chestiunea la referendum, ele s-au aratat mai democratice decit pina atunci.

Lectia, pentru clasele politice respective, ar fi ca democratia referendara trebuie ocolita cu orice pret. Pentru unii Europa- mai ales pentru francezi si germani – Europa unita e prea "liberala", adica prea anglo-saxona, favorizind prea mult piata, punind in pericol slujbele, creind somaj. Dar nevoia unor reforme economice este, pina la urma admisa de cei mai multi.

Pentru altii, mai ales anglo-saxoni, Europa unita e prea "franco-germana", adica insuficient de liberala, cu reglementari impovaratoare. Insasi ideea de a vota o constitutie cu sute de pagini iI scoate pe englezi din minti.

Pe multi ii sperie "Estul": "noua Europa"; dar invazia textilelor chinezesti nu are legatura cu UE sI nici numarul foarte mare de musulmani din Franta, de pilda. Constitutia europeana nu obliga deloc la admiterea Turciei, dar multi s-au lasat convinsi ca, votind "nu", scot "turcul" din Europa pentru a doua oara.

Altii au votat "nu" din motive cultural-identitare, altfel spus dintr-un fel de vag nationalism, dar probabil ca celor mai multi le-ar fi greu sa se autodefineasca sub acest raport si ar fi foarte indignati daca ar fi tratati drept "nationalisti".

Probabil ca, in general, majoritatea celor care au votat contra Constitutiei au dorit, in mod, simbolic sa arate ca sint nemultumiti pentru ca traiesc mai rau decit in urma cu citiva ani. Nu e deloc sigur ca, solutia era sa voteze "nu" si ca de-acum vor trai mai bine. Dimpotriva, sint toate sansele ca votul lor sa accentueze dificultatile, fiind nu solutie, ci parte a problemei.

S-a spus ca votul negativ nu a fost impotriva Uniunii ca atare, ci impotriva unei anume Uniuni. Care Uniuni? Multiplicitatea sensurilor votului negativ ne interzice sa intelegem in aceasta faza ce fel de Uniune a fost respinsa. Daca nu stim de ce a fost "nu", cum am putea sti in ce conditii ar putea fi "da", ba chiar daca ar putea exista un "da"?

Din toate acestea , ma tem ca trebuie sa tragem doua concluzii sceptice: 1) Nu stim de fapt care este semnificatia cea mai importanta a acestui "nu". Si cel mai important: 2) Nu mai sintem siguri ca edificarea Europei unite este un proces irversibil.