Economia - zicea premierul Tariceanu - duduie. Dar economia nu duduie de anul asta: Adrian Nastase a folosit exact aceeasi sintagma pentru a evidentia prefacerile din timpul mandatului sau.

Iar daca ne uitam spre masa baneasca a tarii, se observa un plus de 4,5 miliarde de euro in 2004, ritm dublu de crestere fata de 2003. O acoperire suficienta pentru afirmatiile politicienilor.

Si totusi, daca ne indreptam atentia si spre alte repere monetare, cum ar fi pasivele interbancare (depozite, certificate si rezerve minime obligatorii, stranse laolalta in vistieria bancii centrale), se vede ca si ele au avansat tot cu vreo 4 miliarde.

Dupa cum, alaturi de banii pe care BNR i-a scos din joc pentru ca altfel economia i-ar fi transformat in inflatie, merita adaugate si cele 4 miliarde deficit, din contul curent al balantei de plati externe.

Nu mai ramane decat sa punem miliardele cap la cap ca sa se observe ca, desi economia duduie, banii se impart "frateste": 4 pentru afacerile romanilor, 4 pentru cele ale strainilor si alte 4 - la pastrare, in rezerva valutara a bancii centrale (care isi gasesc contrapartida in lei in acele pasive interbancare).

Bogatia care ne aluneca printre degete

Poate ca socotelile pe care le-am facut par un pic exagerate. Ni se poate reprosa ca masa baneasca se majoreaza nu doar pe seama valutei intrate in tara, ci si a efectului de multiplicator monetar. Nu-i nimic, schimbam perspectiva. Cati bani au venit anul trecut din afara? Pai, investitiile si creditele totalizeaza 13 miliarde euro, atata se vede in contul financiar al balantei externe.

La asta se adauga transferuri curente de 2,4 miliarde - bani de la muncitorii care lucreaza in strainatate. Si alte 1,2 miliarde - "erori si omisiuni" care se presupune ca ar proveni din aceleasi surse. |n total, 17 miliarde euro.

17 miliarde? Atat de mult?! Chiar asa, numai ca din acesti bani trebuie scazute 3,5 miliarde, cat au totalizat debitele externe ale statului si ale agentilor economici. Si tot raman mai bine de 13 miliarde.

In varianta ideala, in care am fi avut o economie perfect legata, o structura care sa ne permita sa folosim toti banii intrati, in care exporturile sunt superioare importurilor (nu inferioare cu 5,5 miliarde), am fi putut beneficia anul trecut de un nivel de finantare dublu, daca nu triplu. Din pacate, desi duduie, economia n-a reusit o astfel de performanta. Iar asta este o drama, nu un motiv de bucurie.

Lectia poloneza

Apropo insa de potential. Se spune ca intr-o tara mare, cu 22 de milioane de suflete, exista mult mai multe probleme decat intr-una cu 6, 8 sau 10 milioane. De acord, dar ce ne facem ca Polonia n-are 6-8, ci 38 de milioane, si asta n-o opreste sa fie competitiva, ba dimpotriva.

Raportul de la simplu la dublu intre nivelurile de populatie ajunge sa fie triplu cand se compara avutia nationala a polonezilor cu PIB-ul romanesc.

Din fericire pentru ei si din pacate pentru noi, banii care stau fara sa produca - lichiditatea "sterilizata" de banca lor centrala prin intermediul depozitelor si certificatelor - se ridicau, la finele anului trecut, la mai putin de doua procente din PIB, nu la 6% ca la noi.

Fireste ca iarasi ni se va intona la ureche: „Noi n-am beneficiat de atata aport de tehnologie ca polonezii". Mai-mai ca am accepta ideea, dar, surprinzator, teoria ca tehnologia din vremea bunicii nu ne faciliteaza cresteri de competitivitate comparabile cu ale statelor din valul intai de aderare la UE nu tine. Cifrele strica din nou impresiile.

|n ultimul top al competitivitatii, la capitolul transfer de tehnologie, Romania ocupa o pozitie superioara Poloniei. In schimb, cand vine vorba de coruptie, de respectarea contractelor si legilor, evidentiate pe subcapitole - transparenta actului de guvernare, plati informale pentru factori publici de decizie, spalarea de bani in afara sistemului bancar etc.

-, pierdem repede contactul cu plutonul fruntas si ajungem in subsolul clasamentului.

Asadar, pana la urma, tehnologia e de vina ori managementul si amestecul statului? Managerii dau vina pe Fisc. Politicienii nu se lasa mai prejos si spun ca a venit momentul ca utilajele importate sa demonstreze ca permit fabricarea unor marfuri de calitate, care pot fi vandute pe alte piete.

Dar, oricine ar fi de vina, economia subterana ori coruptia (asta inseamna de fapt "plati informale pentru factori publici de decizie"), cert este ca mediul ostil determina oamenii sa plece in tari conduse de alti politicieni, in slujba altor manageri. Topul migratiei fortei de munca este exact pe dos fata de cel al competitivitatii.

Banii n-aduc fericirea

Recapitulam. Afirmatia „economia duduie" isi gaseste acoperirea intr-o serie de indicatori, numai ca, dupa ce se elimina doza de optimism care insoteste mesajul, ramane doar realitatea care arata ca poate e un pic mai putin rau ca inainte. Dar nu mult.

Fiindca daca in 2004 depozitele si certificatele din vistieria Bancii Nationale totalizau 3 miliarde euro, anul acesta au batut toate recordurile: 6 miliarde. Iar daca langa acesti bani se adauga rezerve minime obligatorii de 4 miliarde euro, se ajunge hat la 10 miliarde. Suma pe care daca ar avea-o polonezii probabil ar reduce somajul de la 19 la 15%.

Diferenta dintre cat de bogati am putea fi si cat de saraci suntem in realitate este surprinsa fidel de greutatea cu care se pastreaza echilibrul macroeconomic.

Atunci cand rezerva valutara era redusa, Banca Nationala tresarea la fiecare clatinare a balantei comerciale. Acum, cu vistieria plina ochi, BNR traieste aceleasi emotii legate de aterizarea inflatiei la punctul stabilit...

Concluzia nu poate fi decat trista: in Romania e la fel de rau si cu bani, si fara bani, fiindca lipseste viziunea care sa o duca spre o crestere economica durabila.