Saptamina trecuta, Nicolae Manolescu s-a hotarit sa candideze la presedintia Uniunii Scriitorilor. Dupa ce initial refuzase propunerea si spusese NU la o scrisoare deschisa initiata de citiva scriitori grupati in jurul revistei Vatra, saptamina trecuta Nicolae Manolescu a acceptat intrarea in cursa.

Supunem atentiei cititorilor revistei Observator cultural motivele acestei candidaturi, prezentate intr-un interviu acordat in exclusivitate.

Relaxat si jovial, Nicolae Manolescu ne-a acordat interviul la Tirgul International de Carte Bucuresti 2005. Directorul Romaniei literare ar dori sa renegocieze raporturile cu ASPRO, asociatia condusa de Ion Bogdan Lefter, si sa il propuna pe Varujan Vosganian in functia de vicepresedinte al Uniunii Scriitorilor.

Domnule Manolescu, de ce candidati?

M-am hotarit sa candidez. Aveam, la virsta mea, dreptul sa fac o prostie in viata. Asta va fi probabil ultima. Dar mai am o speranta ca se poate face ceva. Eram un pic alarmat de ce se intimpla. Nu atit de candidaturile care s-au anuntat pina acum. Eram alarmat de imaginea pe care o are Uniunea Scriitorilor in presa romaneasca, la oameni foarte tineri, care nu stiu de dinainte niste lucruri.

Cind am vazut ca este caracterizata drept o „institutie fosila, stalinista si ineficienta", m-am speriat putin. Daca e adevarat? Sper ca nu este adevarat.

Acesti tineri care vorbesc de nereprezentativitatea Uniunii, nu au si ei dreptul la opinie si la diagnostic?

Au dreptul la opinie, fara indoiala. Dar a aparut o carte a lui Ianosi despre istoria Uniunii Scriitorilor si sint carti despre Societatea Scriitorilor Romani. Daca doreau sa se informeze, puteau. Imaginea este mai importanta decit obiectul din spatele ei si e grav ca se intimpla asa. Asta m-a alarmat: aceasta discrepanta intre imagine si realitate. Eu continuu sa cred ca nu e asa. Uniunea este inca redresabila, din multe puncte de vedere.

- Cred ca Mircea Cartarescu greseste

Ce v-a determinat sa candidati, care a fost momentul in care v-ati spus: candidez?

Exact aceste articole foarte vehemente. Noi am publicat in Romania literara un text al lui Alex Stefanescu despre istoria Uniunii, cu trimitere la Ianosi si la bibliografie. Exact aceasta imagine, dupa parerea mea, nedreapta fata de Uniune, care s-a raspindit, m-a facut sa candidez.

Este o imagine care s-a raspindit in lumea literara la scriitori nu neaparat foarte tineri sau la ziaristi care nu stiau. Am vazut articolele lui Mircea Cartarescu, de exemplu. Eu tin foarte mult la parerea lui Mircea, dar eu cred ca greseste. Nu inteleg exact de unde pornirea aceasta impotriva unei institutii care n-a facut rau nimanui.

Multi scriitori nu se regasesc in aceasta Uniune.

Aceasta este problema! Scritorii nu se regasesc. Recunosc, am vorbit si cu Ion Bogdan Lefter, l-am intrebat daca ar fi dispus sa renegociem raporturile cu ASPRO (Asociatia Scriitorilor Profesionisti din Romania): asa incit cei din ASPRO sa revina in Uniune, aceia care au plecat, astfel incit sa existe o singura asociatie de breasla, ca lumea. Urmeaza sa discutam. Eu sondez terenul. N-am inca un plan foarte clar de schimbare.

Ar trebui sa prezentati o motiune de candidat, pe 17 iunie, cind vor fi alegeri.

Stiu. Stiu in linii mari ce voi spune. Nu ma pot referi la subiectele particulare ale Uniunii. Am fost intrebat ce voi face cu Festivalul de la Neptun. Nu stiu. inca nu stiu. Va trebui sa discutam si in functie de oamenii care vor veni in jurul meu. Dar stiu sigur ca Uniunea, din punctul meu de vedere, are o tripla interfata. Este, in primul rind, o asociatie profesionala.

Ideea ca Uniunea, fiind creata in epoca stalinista, de influenta sovietica, nu mai este necesara, mi se pare gresita. in primul rind, dateaza de la inceputul secolului al XX-lea. S-a numit Societatea Scriitorilor Romani, a fost facuta de scriitori, unii dintre ei foarte cunoscuti, si condusa de scriitori foarte cunoscuti.

in multe alte tari – m-am uitat si eu pe Internet – am pescuit nenumarate asociatii de breasla, in tari unde te-ai fi asteptat cel mai putin. De pilda, in Statele Unite.

Ca sa nu spun ca la noi, dupa 1990, a aparut Uniter, ca asociatie de breasla, care functioneaza, si de care actorii sint mindri, si care nu este neaparat stalinista pentru ca vrea sa coordoneze un intreg domeniu. in al doilea rind, Uniunea Scriitorilor este un sindicat.

Ne place, nu ne place, media de cistiguri a scriitorului roman era acum patru ani, cind eu m-am ocupat ultima data de aceste lucruri, mai mica decit salariul mediu al unei femei de serviciu, si nu de la regiile autonome, ci din niste institutii mai putin bine remunerate. Sint oameni care au completari la pensii, indemnizatii, pe care nu le-ar fi obtinut daca nu era Uniunea.

N-avea cine sa-i recomande. Eu am descoperit atunci o multime de oameni valorosi, scriitori, care nu mai erau la facultati, erau pensionari, nu erau nici membri ai Academiei, nu erau in Uniunea Scriitorilor din Bucuresti, erau undeva prin provincie, si n-au primit indemnizatie pentru ca nimeni nu stia de existenta lor.

M-am dus la Eugen Simion, care era in echipa care distribuia indemnizatii, i-am spus de anomalie si m-a intrebat: cum se poate? Se poate, pentru ca nu i-a propus nimeni. Si nenorocirea era ca daca n-ar fi existat Uniunea Scriitorilor, numarul scriitorilor fara indemnizatie ar fi fost mult mai mare. Iar in al treilea rind, Uniunea este parte a societatii civile romanesti.

Mie mi se pare ca e putin absurd ca toate actiunile civice sa fie luate individual, de scriitori, in diferite ocazii, vreme de 16 ani de la Revolutie, iar Uniunea sa taca.

- Nu vreau sa-l judec pe Eugen Uricaru

Aici se poate face un repros fostului presedinte, care a demisionat. El nu pare sa fi incurajat aceste atitudini civice. Eugen Uricaru a fost inregimentat politic la PSD, a primit functie in Ministerul de Externe, a facut jocuri politice, si-a plasat activitatile sale sub umbrela PSD. De unde vreti o reactie civica?

Nu vreau sa-l judec pe Uricaru. Nu mi se pare fair. El va prezenta un Raport de activitate in Conferinta Nationala.

Nu este si comportamentul fostului presedinte o cauza a indepartarii tinerilor? Presedintele Uniunii a jucat in acest mod: politic. Si a fost implicat in tot felul de aranjamente guvernamentale.

Nu uita ca n-a fost singurul presedinte. Noi am avut mai multi presedinti: a fost si Dinescu, a fost si Laurentiu Ulici.

Nemultumirea tinerilor s-a acutizat in vremea lui Uricaru. Cuvintul lor a fost inchis, oprit, neglijat.

Nu stiu daca a fost inchis sau pur si simplu Uricaru nu s-a gindit ca, in momentul acesta, Uniunea trebuie sa fie o parte a societatii civile. Poate ca Uricaru nu s-a gindit ca in momentul acesta de un asemenea rol e nevoie. Dau un exemplu: povestea mormintului lui Blaga, obturat de o sala de sport.

Toata lumea a protestat, am semnat proteste si eu, si Uricaru, dar Uniunea Scriitorilor nu a reactionat. Uniunea ca institutie n-a intervenit. Si sint o multime de alte evenimente si Uniunea nu reactioneaza in nici un fel. Presa are un club, Clubul Roman de Presa, ziaristii se simt protejati, aparati.

Sa nu uitam ca nu toti scriitorii au voce care sa se auda, nu toti traiesc in Bucuresti, nu toti sint chemati la televiziune, nu toti au radio la dispozitie, nu toti publica in momentul de fata carti. Si cineva trebuie sa vorbeasca si pentru ei: si asta trebuie sa faca Uniunea Scriitorilor.

- As putea face echipa cu Varujan Vosganian

Aud ca vreti sa faceti echipa cu Varujan Vosganian. E adevarat?

E adevarat. Varujan Vosganian a vrut la un moment dat sa candideze pentru presedintia Uniunii Scriitorilor. Cind eu mi-am anuntat candidatura am stat de vorba si mi-a spus ca el ar merge pe mina mea. El e mai nou in Uniune, e mai putin cunoscut ca scriitor.

Am vorbit cu Varujan Vosganian si am vazut ca are foarte bune idei si ca este un om activ, cu foarte multe relatii, si m-am gindit ca as putea face echipa cu Varujan Vosganian.

El sa fie vicepresedinte?

Da. M-am gindit ca am putea face o echipa.

Mergeti ca in America: presedintele Manolescu si vicepresedintele Vosganian, impreuna in alegeri.

Nu neaparat. Nu se face pe cartel aici, statutul spune altceva, vicepresedintele este ales de Consiliu la propunerea presedintelui. Daca cei din Consiliu vor dori, il vor alege pe Varujan Vosganian, daca nu, nu am nici o putere.

Am publicat, in ultima vreme, mai multe interviuri cu personalitati din Romania. Opinia majoritara este ca exista un mai mic entuziasm al oamenilor sa se angajeze in functii administrative. Oare chiar merita pentru Nicolae Manolescu sa renunte la terminarea Istoriei critice a literaturii romane? Probabil ca daca veti fi ales, asta presupune si o aminare a proiectului.

Nu renunt. Eu imi vad de treaba.

Merita sa intrati in lupta?

Nu stiu daca merita. M-am simtit obligat sa o fac. Fata de mine insumi si fata de apelul unora dintre colegii mei. Toti mi-au zis: nu vrei sa candidezi? Macar incearca. Mie mi-a fost putin rusine. Nu-mi sta in fire sa refuz si sa fac pe nebunul, sa ma dau mare: nu, domnule, eu nu vin, lasati-ma! A fost un pic de jena.

Candidati indiferent de cine va vor fi contracandidatii?

Indiferent.

Indiferent chiar daca intra in lupta Breban, de exemplu?

Indiferent. Daca va aparea un candidat care mie mi se va parea mai performant in principiu decit mine, sigur ca m-as da la o parte. Deocamdata, nu-l vad.

Aveti si un plan de reformare, schimbati statutul?

Nu. Data trecuta propusesem un statut nou. Acum, nu, deocamdata nu-l schimb. in situatia data, cred ca avem nevoie de un an-doi sa reevaluam totul, sa punem pe picioare aceasta institutie si in functie de asta vom schimba probabil si statutul si foarte multe. Dar nu acum, in nici un caz acum.

Intentiile dvs. vor fi cunoscute cind va veti sustine candidatura, pe 17 iunie?

Am sa spun, conform obiceiului meu prost, tot ce vreau, chiar cu riscul de a deranja si de a pierde voturi. N-am sa promit nimic de la inceput, decit ca ma voi stradui sa fac ceva pentru Uniune. Nu promit mai mult.

in functie de ce se intimpla, ma voi tine de cuvint si voi face publice absolut toate gesturile, toate activitatile, toti pasii, situatia financiara, cheltuieli, totul va fi public transparent. Voi pune pe site, voi face un site al Uniunii – am aflat cu stupoare ca nu exista – in care voi da toate informatiile.

Si acestea vor fi si pe peretii de la intrarea in Uniune, pentru cei care nu au computere sau nu stiu sa le foloseasca.

In final, sa revenim la tinerii care nu au incredere in Uniune, care au spus ca nu sint reprezentati de Uniune. Aveti prilejul, prin acest interviu, sa le transmiteti un mesaj. Ce le-ati spune?

Le-as spune ca daca am sa fiu presedinte n-am sa ma pretez la nici un joc si am sa incerc sa fiu egal in comportare cu toata lumea, indiferent de virsta, generatie, talent. in al doilea rind, le-as spune ca, mai devreme sau mai tirziu, vor descoperi, chiar si cei mai tineri, care au succes acum, ca e nevoie de o asemenea organizare de breasla. Eu as dori ca ei sa descopere asta cit mai tirziu.

Dar s-ar putea sa o descopere mai repede decit cred ei sau chiar eu si atunci or sa-mi dea dreptate.

Ovidiu SIMONCA