Salonul „exclusilor" la Muzeul National al Municipiului Bucuresti

de     Observator Cultural
Luni, 13 iunie 2005, 0:00



Marti 31 mai, la Muzeul National al Municipiului Bucuresti a avut loc vernisajul unei expozitii neconventionale intitulate Exclusii. Unele suflete aleg sa traiasca altfel (deschisa pina pe 31 octombrie). Istoria subterana ce respira in spatele culiselor, istoria mica, scapata de sub vigilenta grefierilor, cea care lipseste din manuale, dar care are frumusetile ei triste.

Povestile marginalilor, ale celor exclusi fara voia lor din cetate, zbuciumul supravietuirii, dramele de zi cu zi din cartierele rau famate – iata aspectele ilustrate de expozitia de fata. Ologii, cersetorii, mardeiasii, damele de companie, nebunii, sinucigasii, saracimea mahalalelor, pestii, sifiliticii sint personajele principale ale acestor povesti.

Veti simti pulsul vietii adevarate si veti auzi freamatul mahalalei calicilor, pentru ca aici, in detaliile grotesti ale acestei istorii paralele, s-ar putea ascunde esenta adevaratei Istorii.

Expozitia isi propune sa cartografieze bidimensional (istoric si simbolic) lumea sfirsitului de secol XIX si a inceputului de secol XX, asa cum reiese ea din unghiul ceva mai neobisnuit al periferiei societatii.

Acolo unde istoricii nu au ajuns (nu i-a interesat, n-au avut curajul?), in mlastina sordidului de la marginea Bucurestiului, se ascunde o istorie plina de surprize, cu tilcurile, cu legile si cu oamenii ei.

Ca intr-un Purgatoriu, „la mijloc de rau si bine", aici salasluiesc marginalii, cei exclusi in virtutea inadecvarii la un model normat tot de oameni. Tarele sau viciile ii aduna pe acesti nefericiti sub aceeasi umbrela a opresiunii sociale, desi nu ei au ales sa traiasca altfel. E o chestiune de biologie de cele mai multe ori. Sau de destin.

Coordonatorul expozitiei, istoricul Adrian Majuru, isi propune sa surprinda „moduri de viata diferite, comportamente, gesturi, preocupari, traume colective, structuri patologice si substructuri endemice legate de boli, care la rindul lor au schimbat spectaculos viata oamenilor".

El vrea, de fapt, sa reinvie o lume, fiindca „aceasta lume ingenuncheata la marginea societatii nu trebuie ignorata, abandonata sau alungata din organismul social".

Sursa exponatelor este arhiva celebrei familii Minovici. Cine n-a auzit de fratii Minovici, medici de reputatie mondiala, reformatori in domeniul medical la nivel european? E mai putin cunoscut, insa, faptul ca ei au fost implicati in numeroase proiecte legate de lumea periferiei sociale.

Dr. Nicolae Minovici infiinteaza in 1906 primul Serviciu Public de Salvare din sud-estul Europei si – treizeci de ani mai tirziu – Spitalul de Urgenta si Scoala Samariteana unde functiona si Biroul Asistentei prin Munca al Cersetorilor din Bucuresti.

Tot doctorul Nicolae Minovici e autorul unor foarte exotice studii legate de extremele sociale, adevarate revelatii la data aparitiei lor: Moda tatuajelor din Romania (1898), Studiu asupra spinzurarii (1905), Pericolul practicarii ocultismului (1938) etc.

Ei cerceteaza fenomene ca alcoolismul, diferitele tipuri de sinucidere sau bolile generate de saracie, observa, inventariaza si formuleaza judecati surprinzatoare pentru epoca respectiva.
Muzeul National al Municipiului Bucuresti va fi timp de citeva luni gazda unei expozitii in care veti gasi, pe linga fotografii, diverse obiecte din „recuzita" marginalizatilor societatii.

De la rochiile si obiectele de toaleta ale damelor de companie, nu mai putin sofisticate decit doamnele din inalta societate, pina la sisurile si pistoalele borfasilor ca Tata-Mosu sau Calapod, hoti celebri in perioada dintre razboaie, care furau ca sa supravietuiasca, furau „de mizerie".

Nu lipsesc imaginile cu familia Minovici si cu institutiile patronate de membrii ei, hartile in care sint marcate zonele insalubre ale Bucurestilor sau fotografiile cu diversele modele de tatuaje descoperite si descrise tipologic de dr. Nicolae Minovici.

Puteti vedea chiar fringhii autentice ale sinucigasilor, pastrate tot in arhiva Institutului de Medicina-Legala „Mina Minovici", ca si o scrisoare a unei tinere care si-a pus capat zilelor.

in 1936, o eleva, ascunsa sub initialele S.B., isi ia adio de la viata din motive derizorii (o neintelegere legata de o taxa de scolarizare), lasind in urma o scrisoare de sinucigas care se termina astfel: „Pentru ultima oara imi imbratisez scumpa mea mama, pe care o rog sa-mi ierte gestul. imi sarut pentru ultima oara scumpele mele colege, sora si fratele, toti prietenii si prietenele mele".

Nu stim daca intr-adevar cei din urma vor fi cei dintii. De multe ori, in viata nu e ca in literatura sau ca in filme. Binele nu invinge raul, iar cei buni mor cu dreptatea „de git". Mitologia romantica a defavorizatilor societatii nu s-a demodat, „les maudits" inca fascineaza si orice forma de deviere de la norma e privita cu pupilele marite a interes.

Exclusii sint exceptii pe care, desi tot noi le omologam ca exceptii, le privim cu ochiul rezervat al „normalitatii". Dar ce e, de fapt, normalitatea?
Florina PIRJOL








Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.


89 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by