In citeva luni, cel mult pina pe la anul, cu ajutorul presedintelui Basescu, guvernul Tariceanu are toate sansele sa coboare sub limita de jos a credibilitatii si popularitatii. A-l schimba, apoi, pe actualul sef al PNL din functia de premier devine pentru un politician ca Basescu, floare la ureche.
Basescu a renuntat la alegerile anticipate. O afirma fara echivoc, intr-un interviu publicat ieri in cotidianul „Adevarul". Decizia, dupa cum lasa sa se inteleaga, nu-i apartine, ea fiind fortata de refuzul PNL. Liberalii nu sint de acord cu anticipatele, prin urmare ele nu mai pot fi declansate.
Explicatia lui Basescu, care suna a cedare, pare neverosimila, venind de la un politician despre care se poate spune mult mai putin ca ar fi dispus vreodata sa faca un pas inapoi. Si totusi, pitbull-Basescu isi inmoaie coltii si-l lasa pe Tariceanu si ai lui sa guste din ciosvirta unui succes. Dar cit se bucura sau ar trebui sa se bucure premierul de un asemenea cistig? Unele motive le-ar avea.
Cel putin pe termen scurt, si-a salvat postul. Sa fii prim-ministru al Romaniei nu e putin lucru, iar pentru politicianul Calin Popescu Tariceanu e chiar mare lucru. Sa ne amintim mai intii cum a prins acest post, printr-o sansa la care acum mai putin de-un an nici nu visa. Direct sau indirect, i-o datoreaza lui Basescu.
Daca nu se-ntimpla rocada cu Stolojan la prezidentiale si, in plus, Basescu nu le si cistiga, lui Tariceanu nu i-ar fi rezervat nici macar postura de sef de partid. Fie si in opozitie.
Dar nu datoria fata de Basescu e problema actualului premier, pentru ca in politica datoriile nu se platesc aproape niciodata. Problema lui Tariceanu e ca pe cit de intimplator a ajuns premier, pe atit de nesigur e ca va mai fi mult timp de-acum incolo.
Intr-adevar, daca am fi avut anticipate in toamna, Tariceanu n-ar mai fi avut absolut nici o garantie ca, indiferent de rezultat, va mai fi pupat pozitia de prim-ministru. Evitindu-le, mai prinde cel putin anul 2005 si chiar ceva mai mult. Oricum, a mai cistigat timp. Dar cam atit. Pentru ca restul e in curtea lui Basescu.
Si Tariceanu stie acest lucru, motiv pentru care nici nu-l vom auzi afirmindu-si in vreun fel satisfactia. Dimpotriva. Cistigul de acum il obliga si mai mult, pentru ca abia de-acum incolo intra in razboi. Un razboi de uzura. Razboiul lui Basescu, pentru care presedintele l-a gindit si caruia i-a schitat deja si un plan. Sa-i zicem planul B.
Odata numiti adversarii, adica Tariceanu si PNL, urmeaza primul atac. El s-a mai lasat ghicit in unele interventii publice ale presedintelui, dar acum e dat pe fata. In interviul de care vorbeam, Basescu e atit de straveziu in atacurile la adresa lui Tariceanu si ale liberalilor, incit a nu le considera ca parte a unei declaratii de razboi tine de naivitate.
Liberalii racoleaza oameni de la alte partide, ceea ce e imoral si se plateste, PNL vrea sa schimbe conducerile TVR si SRR, si acest lucru e condamnabil, liberalii s-au dus buluc la Parchet sa-l incurajeze pe Patriciu, ceea ce a fost mare greseala, care ne aminteste de PSD si Bivolaru, Tariceanu conduce un guvern pe care el, presedintele, nu va avea nici un scrupul sa-l critice si de care sa se
detaseze, in caz ca nu-si respecta promisiunile electorale. Toate acestea au curs din gura lui Basescu si, cu siguranta, va avea grija sa le spuna si de-acum incolo si mai abitir. N-a folosit nume precum Tariceanu sau PNL decit pe alocuri, dar mesajul lui Basescu nu lasa nici o umbra de neintelegere.
Despre PD nimic mai mult, decit ca ii ramine atasat afectiv. Cu alte cuvinte, daca ceva merge prost cu actuala guvernare, in frunte cu Tariceanu, de vina sint premierul si PNL. Si el, presedintele, va avea grija sa spuna poporului acest lucru.
In aceste conditii, in citeva luni, cel mult pina pe la anul, guvernul Tariceanu are toate sansele sa coboare sub limita de jos a credibilitatii si popularitatii. A-l schimba, apoi, pe actualul sef al PNL din functia de premier devine, pentru un politician ca Basescu, floare la ureche. In tot acest timp, PNL, in forma actuala, devine si el victima sigura.
Mai urmeaza doar un mic zvic, numit Valeriu Stoica, pentru a-i tine pe liberali la respect, cel putin pina la viitoarele alegeri. Nu-i un plan perfect, dar poate merge uns. Iar pentru acest razboi, Tariceanu n-are si n-avea cum sa se fi pregatit. Nu-i de nasul lui.
