"Am fost rapiti de pe strada. Am decis sa fac un reportaj despre Fallujah. Hussein avea contacte foarte bune cu organizatiile guvernamentale.

Ne-a blocat o masina, persoanele care ne-au rapit ne-au spus ca il banuiesc pe Hussein ca le-ar fi furat banii.

Am ajuns intr-o casa din Bagdad, pe un pat era un baiat de 18 ani care ne-au spus ca se fac verificari. Ni s-a promis ca vom fi eliberati intr-o jumatate de ora.

Am fost dusa intr-o a doua casa, am fost inchisa intr-o incapere. Mi s-a spus sa ma imbrac in alte haine, m-a obligat sa cobor intr-o pivnita.

Nimeni nu mi-a spus despre ce grup era vorba, aveam in cap diferite scenarii.

Treceam de la o stare la alta, eram cu picioarele legate si aveam voie de doua ori pe zi la toaleta. La pranz, primeam o farfurie de orez.

Apoi , mi-au spus ca ma voi numi Leila, primele zile au fost cele mai grele. Am fost supusa unui interogatoriu, vocile pareau sa fie ale unor batrani.

M-au intrebat despre problema palestiniana, despre prezenta americana in Irak si ce cred despre alegeri. Mi s-a cerut sa raspund ca si cum as scrie un articol.

Uneori, ma strigau "numarul 6". Evident, exista si numarul 5.

Am simtit ca alaturi de mine era un om. Mi-au spus sa imi dau esarfa de la ochi si mi-am dat seama ca era Hussein.

Am facut o inregistrare video, dupa ce repetasem textul de vreo 20 de ori.

Am simtit ca gardienii nu sunt profesionisti. Cand am fost eliberati, ni s-au dat toate lucrurile inapoi", a adaugat jurnalista franceza.