2005.
Cu saispe ani in urma, acest articol nu putea sa apara. Este vorba despre o coada de oameni pentru procurarea masinilor Dacia. Cuvintul „coada" era interzis in vremea aceea. Acum cuvintul „Dacia" este ca si mort. Supravietuitor in formula „Logan-Dacia, powered by Renault". Acum, acest articol e desuet.
Pina in 1989,
daca voiai o masina, nu te duceai la dealer, ci la CEC, unde depuneai pentru Dacia 70.000 lei sau 14.000 de dolari (la un curs oficial de 4,95 lei/dolar). Pentru ARO, 110.000 lei. Cam 22.000 de dolari. Scriai o cerere catre Comitetul Central al Partidului Comunist Roman, aprobata musai de Ana Muresan, ministrul Comertului Interior. Ca sa urci pe lista aveai nevoie si de o pila. Iata un model de cerere cu pila, este adevarat, pentru o limuzina Trabant.
23 iunie 1988:
„Subsemnatul dr. Adrian Nastase, cercetator stiintific la Institutul de Cercetari Juridice, va rog sa binevoiti a-mi aproba cumpararea cu prioritate si cu plata integrala a unui autoturism TRABANT 601 (limuzina).
Acest autoturism mi-ar fi deosebit de util pentru numeroasele deplasari pe care le presupun activitatile ce le desfasor in cadrul ADIRI (ca presedinte al Sectiei de Drept International), in cadrul Academiei de Stiinte Sociale si Politice (Stefan Gheorghiu) a Universitatii din Bucuresti, ca lector al CC al PCR, ca membru al Consiliului Juridic al MAE, ca secretar de redactie al publicatiei «Revue roumaine des sciences sociales, série de sciences juridiques»".
Nota suplimentara atasata:
„Tovarasa ministru Muresan, va rog respectuos sa binevoiti a aproba aceasta cerere, (semnat) Ambasador A. Miculescu".
Cererea este a actualului lider PSD. Pila vine de la socrul sau.
In 1989,
la Revolutie, cereri fusesera depuse 500.000. Semnatarii lor asteptau telefonul de la CC al PCR sa se prezinte la Uzinele „Dacia" sa ridice masina. Acum, lunar, se suna intre ei si se aduna in fata la Senat. Sint pagubiti. Din ce in ce mai putini.
Gabriela Georgescu
era profesoara de limbi straine atunci. Banii i-a avut dupa moartea soacrei si vinzarea casei acesteia din Rimnicu Vilcea. „Masina era o necesitate, sotul meu lucra mult in Pitesti, la Uzina «Dacia» si facea drumuri-drumuri acolo. Lucra cu mierea si noi nu ne-am atins.
Voiam sa ne plimbam copiii prin tara, asa cum era, ca nu se mai stie acum, in week-end asteptam o luna, ca se umbla o data cu numar cu sot si altadata fara sot, iar iarna aproape deloc." Nu a avut pile. Banii ei au ramas la CEC. Azi, 70.000 de lei inseamna nici 10 dolari. A ajuns in Colegiul Director al Asociatiei Pagubitilor de Autoturisme.
Matilda Ionescu era tehnician.
„Am mincat iaurt cu piine timp de cinci ani si am facut si un imprumut la fabrica. Salariu de 2.700 lei. Un iaurt era 1,90 lei. O piine, 2 si 10. La ora 5 eram la coada. Nu gaseai iaurt mai tirziu. Eram cam a cincizecea, dar prindeam 10 borcane de iaurt. Eeee, era iaurt, dar nu va spun ce diarei am avut, iar la diaree faceam risipa, ca nu puteam minca iaurt. Faceam brinza din lapte." N-a apucat Dacie.
Mihai Tautu:
„Eram sofer pe masini grele, macaragiu. Beam lapte, carne deloc. Si am tacut si nu am plecat in concedii. Stateam la bloc si muream de cald si de tintari si ne coseam hainele de iarna, ca nu ne permiteam sa ne luam altele." N-a avut pile.
Cucu Dogaru:
„Soacra-mea, banateanca si juma’ sirboaica, a vindut o casa la Timisoara si-a luat o garsoniera. Restul de bani mi i-a dat mie si lu’ cumnata-mea sa ne luam Dacii." Cucu Dogaru are 10 dolari la CEC si presedintia Asociatiei Pagubitilor de Autoturisme.
In Asociatia de azi au mai ramas 37.000 de oameni. Restul pina la juma’ de milion si-au ridicat banii dupa Revolutie, pe parcurs. Intii, mai puteau sa-si ia o Dacie la mina a doua. Apoi un frigider Frigero, apoi un mixer de Curtea de Arges Argemix, apoi, azi, 30 de piini.
Manuel Goran:
„Am pus banii la CEC dupa 1990. Am pus banii pentru masina, din piine cu iaurt pentru o clipa mai bine. Chiar si un ARO pe benzina."
O voce
il aude pe Goran si il batjocoreste: „Ba, daca voiai pe motorina, de ce nu scriai, ba, in cerere, ca aprobam, omule, aprobam, omule!". Vocea era a unei femei. Femeia era rara in cap si ciufulita: „Da, sint Ana Muresan, ministrul Comertului Interior.
Tinere! Ce te uiti asa la mine? Sint aici fiindca m-am dus cu cererea mea la Ceauseasca si mi-a spus in fata: «Anuto, tovarasa, nu e frumos sa vaduvim poporul! Stai la coada!». Comunistii era cinstiti, nu ca astia care s-au imbuibat pe depunerile noastre!". Ea este Ana Muresan. Nu mai este ministru al Comertului. Nu are masina. Azi, Dacia nici nu se mai fabrica. Nici Lastun, nici ARO.
Lunar ii vezi pe pagubiti.
Din ce in ce mai putini. Joi erau 20. Au trecut 16 ani de la ultimul iaurt jertfit pentru o Dacie. Pagubitii nu mai au nevoie de cosciuge pe patru roti, cum se numeau Daciile. Au nevoie de medicamente, se ingrijesc de groapa si luminare.
Ana Muresan e in voce:
„Asta vor, sa murim! Sa nu mai fie unul in viata ca sa ne dea banii actualizati."
Cucu Dogaru declara: „Cereri pentru o Dacie aprobate de catre Ana Muresan au fost trecute in testamente. Ii multumim ca ni le-a aprobat."
„Iaurtul" nu iarta.
Eugen ISTODOR
