"Privirea straina sau: viata e un fis in felinar" ("Der Fremde Blick oder: das Leben ist ein Furz in der Laterne") este titlul sub care sint expuse, la Universitatea din Köln, incepind de ieri, lucrarile lirice ale scriitoarei germane de origine romana Herta Müller.

Expozitia a fost lansata ieri-seara, printr-o conferinta de presa, - organizata in aula Universitatii din Köln. "Privirea straina" a unei banatence, Herta Müller, "cutremura" de aproape 20 de ani literatura germana. Prozatoare, eseista, poeta.

De pe cele 1.000 de afise lipite zilele acestea peste tot in capitala germana te urmareste privirea scriitoarei, cu invitatia de a vizita expozitia literara.

In galeria Universitatii din Köln sint expuse aproximativ 100 de colaje, poezii scrise cu cuvinte decupate din reviste ("cu precadere din "Spiegel", dupa cum povesteste autoarea) si lipite pe cartoane de marimea unor carti postale, carora li se alatura cite o imagine, de asemenea realizata prin colaj. "Nu am scris niciodata poezie, nu am vrut si nici nu vreau.

Nu am scris niciodata poezie cu creionul pe hirtie", declara cu seninatate autoarea (nascuta in Banat, in satul Nitzkydorf, in 1953). Fiecare colaj-poezie, care nu depaseste dimensiunea unei carti postale, a fost expus inramat.

Herta Müller a povestit ieri-seara celor aproape 200 de participanti la conferinta ca pasiunea ei "de a scrie poezie cu foarfeca"... ("foarfeca cu care are o relatie minunata") a dus-o pina intr-acolo incit sa compuna si in limba romana. Aproape un an a taiat cuvinte dintr-o revista romaneasca, (pe care a adus-o cu ea acum doi ani dintr-o vizita facuta in tara).

Intr-adevar, intre cele aproape 100 de colaje expuse la Galeria Universitatii au fost strecurate si cinci in limba romana. "Dar gata, dupa un an de compus in romana, m-am oprit si nu o voi mai face niciodata", spune ea.

Daca acest "niciodata" este unul care se rasfringe asupra creatiei in limba romana sau doar referitor la aceasta "tehnica pasionala" nu s-a inteles exact.

"Nu am scris pina acum nici o propozitie in limba romana". "In cartile mele nu am scris pina acum nici o propozitie in romana. Dar, bineinteles, romana scrie mereu deodata cu mine, deoarece mi-e crescuta in privire", declara scriitoarea. Cartile Hertei Müller, traduse in 20 de limbi, au fost bine primite de presa de specialitate (si nu numai).

Povesti despre dictatura lui Ceausescu, despre teama care acompaniaza zilnic pina si respiratul, frica intrata in oase, teama ca "...stai seara tirziu acasa, cineva bate la usa, deschizi si vei fi spinzurat". "Romanele Hertei Müller ilustreaza "chinurile unei societati la lumina becului de 50 de wati", scrie "New York Times"

"Niste sabii imfipte in trecutul Romaniei".

Herta Müller este laureata a numeroase premii internationale (printre care "Impac Dublin Literary Award", Premiul "Kleist", Premiul, "Franz Kafka", Premiul european "de literatura Aristeion, Premiul Literar al Fundatiei Konrad Adenauer, Premiul orasului Berlin), iar din 1999 incoace figureaza aproape in fiecare an printre numele potentialilor

cistigatori ai Premiului Nobel pentru literatura. Ziarul "Polityka", din Polonia, scria in 2004 "Herta Müller, candidata la Premiul Nobel, este una dintre cele mai marcante figuri ale literaturii germane moderne".

Ziarul german "Frankfurter Allgemeine Zeitung" scria anul trecut, referitor la Premiul Nobel pentru literatura: "Literatura de limba germana nu are acum nici o sansa la acest premiu (primit de Günther Grass in urma cu sase ani), desi pe listele cu candidati publicate de presa suedeza apare si scriitoarea germano-romana Herta Müller (in acel an laureata a fost scriitoarea austriaca Elfriede Jelinek)".

Lucrarile eseistice ale prozatoarei sint ca niste sabii care se infig in trecutul Romaniei, in trecutul personal al autoarei, in realitatea vietii dinainte de 1990 si in cel al realitatii de dupa 1990, intr-o tara in care nu s-a facut curat, nu s-a acuzat si judecat oroarea dictaturii, iar mai apoi, asa infipte de-a lungul timpului, inmuiate intr-o poetica de-o grava simplitate.

"Eu am spus ce am avut de spus. Nu m-a interesat cine asculta". La prezentarea de anul trecut, in sala a aparut si Alice Schwarzer, feminista numarul unu a Germaniei, redactor-sef la revista "Ema" si biografa actritei Romy Schneider.

Alice a salutat-o cu vocea sa tunatoare pe Herta Müller, ca pe o buna prietena, intimplare care a intarit imaginea unei scriitoare care-si duce singura cruciadele. La terminarea primei zile a expozitiei de ieri, Herta a povestit, pentru "Evenimentul zilei", ca s-a intors recent din Polonia, unde a acordat interviuri peste interviuri, pina la extenuare.

Am intrebat-o, stiind ca s-a intors recent in Romania, cu ocazia aparitiei volumului "Regele se inclina si ucide", cum a fost sa stea la aceeasi masa cu fostii calai. Mi-a raspuns senina: "Eu am spus ce am avut de spus, nu m-a interesat cine ma asculta. Stiam ca sint si fostii, si actualii securisti printre cei care ma ascultau".

La un moment dat, spunea ea, o membra a Uniunii Scriitorilor a incercat sa spuna ca publicarea acestei carti si, in general, a operei Hertei Müller in limba romana este un fel de reparare a raului care i s-a facut cindva in aceasta tara. "Mie nu-mi trebuie repararea nimanui. Eu ma repar singura! Si asta am s-o fac pina voi ajunge in sicriu", a afirmat Herta Müller.