Testul Cozma pentru PSD (de Cristian Patrasconiu)

de     HotNews.ro
Joi, 16 iunie 2005, 0:00



E greu sa spui despre PSD ca este un partid inocent. Aceasta desi social-democratii se lasa de mult timp prada tentatiei inocentei, pozind in tot soiul de victime, care mai de care mai inchipuite.

In istoria lor, social-democratii au ratat de fiecare data testul oglinzii. Pentru ei au fost mai multe momentele in care, in loc sa se priveasca atent in oglinda si sa-si dea doua perechi de palme zdravene, au preferat sa mearga mai departe, ca si cum ar fi fost un partid al celor neprihaniti. Acum li se mai ofera un test.

Unul dintre cele mai dure: iesirea lui Miron Cozma din puscarie si inculparea lui Ion Iliescu in procesul mineriadei, care s-ar putea numi cu mult mai multa indreptatire, cum bine spunea acum doua zile fostul lider al minerilor, iliesciada.

Despre ceea ce nu putem vorbi, cel mai bine este sa tacem – spunea un filosof, suficient de reprezentativ pentru tagma iubitorilor de intelepciune ca sa-l invocam si noi in acest context. Formula aceasta – care a devenit folclor – poate fi deturnata si aplicata actualilor lideri social-democrati. Unii tac pentru ca nu pot vorbi; altii, pentru ca nu vor sa vorbeasca.

O alta categorie de pesedisti vorbesc, desi pentru ei cel mai bine ar fi sa taca. Fiecare dupa nevoi, cum spune jumatatea unui principiu drag lui Ion Iliescu, pentru ca ii apartine lui Marx. Fiecare dintre cei care sint acum in fruntea PSD vorbeste, asadar, dupa nevoi, caci posibilitati ar avea mai multe.

De aceea, eliberarea lui Cozma si inculparea lui Iliescu reprezinta un test pentru viitorul – luminos sau mincinos? – al social-democratilor.

In zgomotul de catuse desfacute si de rumoare in asteptarea judecarii lui Iliescu, numarul unu si numarul doi actuali ai PSD au vorbit. De prisos sa adaug: fiecare in felul lui. Seful PSD, Mircea Geoana, a fost, asa cum ii este si o portiune din trecut, misterios.

El a vorbit, simultan, in cazul eliberarii lui Miron Cozma, despre „o secventa naturala in actul de justitie", dar si, ironic, despre „justitia independenta a lui Basescu".

La rindul sau, Adrian Nastase a spus ca eliberarea celui mai cunoscut miner din Valea Jiului este o „bariera de fumigene" si a lasat sa se inteleaga ca de decizia justitiei nu e straina actuala putere, care are tot interesul „sa arunce pisici moarte in curtea PSD". In celalalt caz, al inculparii in dosarul mineriadei din 13-15 iunie 1990, Nastase a vorbit in mai multe rinduri.

In esenta, el a impachetat in mai multe feluri teza complotului: Iliescu si PSD sint victime ale actualei puteri, care se foloseste de justitie, dominind-o si comandindu-i diversiuni, pentru a lovi in adversarii politici. Geoana a vorbit, pe aceasta tema, mai putin si deloc memorabil.

Greu de spus cit a fost inabilitate de a comunica (la Geoana e bine sa punem problema si in acest fel) si cita premeditare in atitudinea sa.

De fapt, cel mai guraliv si mai precis in evaluarea situatiei a fost un al treilea: Antonie Iorgovan. Exoticul „parinte al Constitutiei" a despicat problema cu laserul sau de jurist hirsit in apararea infractorilor (remember: e supranumit si „tatal hotilor") si a ajuns la miezul ei: Iliescu ar putea ajunge la puscarie.

Iorgovan i-a luat de urgenta locul fostului avocat al lui Iliescu pentru proces si a chemat pesedistii adevarati sa faca un zid de protectie in jurul fostului sef al statului.

Chiar daca sint mai putine, chiar daca, in comparatie cu ce se joaca in prim-planul scenei, reactiile social-democratilor – fie ele si ale liderilor acestei formatiuni politice – sint marginale, ele contureaza o strategie a boardului PSD de gestionare a acestei ultime si foarte puternice crize.

Pe scurt: actuala conducere a social-democratilor refuza sa vada adevarul si prefera sa contraatace cu o teza in care mai cred doar putini: cea a conspiratiei. Pina la proba contrara, e posibil ca unele jocuri, in afacerea adusa la zi a mineriadei din 13-15 iunie 1990, sa fie facute din exteriorul justitiei.

Insa e cel putin la fel de legitima ipoteza ca doar o justitie sugrumata de masinaria politica numita PSD a evitat, ani buni, aceasta tema sensibila, de teama sa nu cumva sa se ajunga la adevar si, odata cu el, sa scape lucrurile de sub control.

Partidul Social Democrat contraataca asadar. Se propune ca victima, indica si denunta, cind nu le inventeaza, scenarii in plasa carora cad, nevinovate, simbolurile sale. Un Iliescu, de pilda. Or, un Iliescu nu e un fitecine, ci marca cea mai tare a partidului.

Atitudinea PSD fata de aceasta criza poate avea cel putin doua explicatii. Fie liderii PSD au creierul spalat („mancurtizat" ar fi un termen si mai exact) de repetarea obsesiva a tezelor iliesciene cu privire la mineriada din iunie 1990.

Fie, ceea ce e mult mai probabil, exista un lant al slabiciunilor in PSD, care ar provoca, in cazul in care s-ar rupe o veriga, o situatie dramatica pentru acest partid. La urma urmei, nimeni nu-i poate garanta acum lui Adrian Nastase ca poate sa mai doarma linistit, asa cum s-a jurat ca se intimpla de cind nu mai e premier.








Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.


66 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by