Mare si scandaloasa coincidenta: lui Miron Cozma i-a fost deschisa usa puscariei fix in ziua in care se comemorau 15 ani de la descinderea sangeroasa a minerilor in Piata Universitatii. Multa lume semnala, alaltaieri, aceasta nefasta suprapunere de calendar.

Sigur, se pot spune multe despre cat a fost intamplare si cat, un cinism al instantei craiovene. Mai este insa o alta coincidenta socanta care a trecut aproape neobservata.

In aceeasi zi de 14 iunie 2005, guvernul Tariceanu isi asuma raspunderea in Parlament pentru un pachet legislativ in interiorul caruia se gasea si un act normativ privind reforma in Justitie.

La nici o ora dupa ce a pus soarta intregului sau cabinet in joc in fata deputatilor si senatorilor, tocmai pentru a spori independenta magistratilor, dl. Tariceanu isi tuguia buzele pe holuri, lansand insinuari stravezii: „Mi se pare surprinzatoare decizia Justitiei, pe care nu pot sa o inteleg.

Imi da impresia ca ceva e in neregula in Romania". O sarja iresponsabila, tocmai in ziua asumarii raspunderii.

De data asta, chiar daca e greu de crezut, Justitia nu avea o vina. Sentinta pronuntata marti de instanta nu era altceva decat respectarea unei proceduri.

Reincarcerarea lui Cozma si a celorlalti 40 si ceva de detinuti gratiati de Ion Iliescu fusese atat de stangaci pusa in opera, incat era logic sa se dispuna, acum, eliberarea.

Cu atat mai mult cu cat exista precedentul Acatrinei, coleg de decret de gratiere cu teroristul din Valea Jiului, pe care deja magistratii il pusesera in libertate. Judecatorii si-au facut treaba, de data asta onest.

Daca trebuie cineva incriminat pentru spectacolul demagogic la care ne obliga sa asistam nou-nascutul politician Miron Cozma, acela trebuie sa fie, in primul rand, Ion Iliescu. Pentru ca l-a creat, in pacla anilor ’90, si pentru ca l-a lasat sa adulmece din nou aerul libertatii in decembrie 2004.

Mai exista insa o vinovatie: cea a procurorilor, pe care i-am auzit, acum o saptamana, cand instanta de la Craiova ramasese in pronuntare, batandu-se cu pumnii in piept in timp ce anuntau ca au deja pregatite noi mandate cu care il vor impiedica pe comandantul bandelor mineresti sa zburde in libertate.

Din aceste maraieli razboinice nu s-a mai auzit nici macar un icnet marti, cand usa Penitenciarului Rahova a scartait in urma omului liber Miron Cozma.

Aceiasi procurori n-au fost in stare sa gaseasca, anul trecut, o formula judiciara mai inteligenta decat fugareala cu „Ai buletin? N-ai buletin! Hai la sectie!" Erau suficiente capete de acuzare pentru care ar fi trebuit sa dea socoteala si pentru care in cei 15 ani de zile Parchetul a plimbat in dorul lelii cateva foi obosite.

Sa nu uitam ca tocmai pentru mineriada din iunie ’90 Cozma n-a fost inca pus sub acuzare! „Fiindca au fost presiuni politice" – se justifica, acum, procurorii, pe care insa nu i-am auzit in anii regimului Iliescu sa demaste vreo imixtiune si nici nu i-am vazut zburdand cu ancheta „13-15" in epoca democrartiei constantinesciene.

Tocmai de aceea pare si mai injusta indoiala exprimata de seful Guvernului in privinta sentintei de la Craiova. Ea pare sa faca parte dintr-o obisnuinta a premierului de a calca frontiera constitutionala ce il desparte de puterea judecatoreasca.

A demonstrat-o si atunci cand a fost vorba de retinerea sponsorului PNL Dinu Patriciu.

Declaratiile sale au fost la fel de periculoase, din perspectiva deturnarii actului de justitie, ca si incolonarea colegilor sai de partid in alaiul care s-a revarsat pe scarile Curtii de Apel pentru a face un cinstit trafic de influenta in favoarea sefului Rompetrol.

Daca mai adaugam la asta si laudele eliberatului Cozma la adresa presedintelui Basescu – singurul om care i-a intins mana – si a Monicai Macovei – marea doamna a dreptatii din Romania – ne putem inchipui cat de liber vor judeca, pe 20 iunie, magistratii care trebuie sa se pronunte in dosarul Costesti. Asta da asumare a raspunderii pentru independenta Justitiei!