„Multumesc, nu promit nimic", a spus criticul Nicolae Manolescu, dupa ce ieri, la Conferinta Nationala a Uniunii Scriitorilor din Romania, a fost desemnat, cu o majoritate zdrobitoare, presedinte al breslei condeierilor.

Un rezultat prognozat, de altfel, de majoritatea celor prezenti in aula Facultatii de Drept din Bucuresti. Asta s-a si vazut in numarul de voturi primite de Manolescu din totalul celor 504 exprimate - 322, in timp ce principalul sau contracandidat, poetul Cezar Ivanescu, a obtinut un numar cu mult mai mic, 84.

De altfel, ceilalti sase candidati au primit de la confratii scriitori, delegati din toate colturile tarii (sic), confirmari cu mult mai slabe.

Caldura mare in sala

Discursurile „programatice" ale majoritatii candidatilor (desfasurate dupa ce, de dimineata, ex-presedintele Eugen Uricaru isi prezentase bilantul, neuitind sa se apere inca o data de acuzatiile conform carora ar fi colaborat cu Securitatea) au fost primite cu reticenta de conclavul scriitoricesc.

Probabil la atitudinea retinuta si, uneori, destul de ostila fata de unii candidati a contribuit si caldura sufocanta din sala, de care scriitorii si scriitoarele s-au aparat in fel si chip, cu evantaie, cu pliantele continind programul electoral al lui Victor Frunza sau chiar cu reviste literare ale Uniunii.

Candidati si discursuri

Cit despre Victor Frunza, primul dintre candidatii-vorbitori, dupa ce a impinzit sala cu pliante intitulate „Renasterea morala a USR", a vorbit despre „transparenta absoluta" a afacerilor Uniunii, a acuzat colaborarea fostei conduceri cu PSD-ul si a promis editura, tipografie, democratie si un post de radio pentru scriitori.

Tot cu transparenta si cu „dosarele la vedere" a fost si discursul lui Mihai Galatanu, care a mai cerut, intr-unul dintre cele mai coerente programe prezentate, autonomia filialelor, un management al imaginii Uniunii realizat de profesionisti si mai multa implicare sociala.

Un alt candidat, Mircea Ghitulescu, i-a adus laude lui Uricaru si a tinut sa sublinieze ca „nu de reforme avem nevoie, ci de oameni care stiu sa cheltuiasca banii", iar Carolina Ilica a stirnit o rumoare exasperanta cind a inceput sa vorbeasca despre „programul in 31 de puncte" pe care il are si pe care, din fericire, nu l–a citit integral.

Cezar Ivanescu „a luat-o de la ’68", anul debutului sau literar, laudind sprijinul pe care i l–a oferit Uniunea in afirmarea sa, pina in 1989. Principalul contracandidat al lui Manolescu nu a pierdut ocazia de a-l acuza pe acesta, inca o data, de complicitate cu Ion Iliescu la mineriada din 1990, spunind despre critic ca „nu are nici bun-simt, nici rusine, nici onoare".

Ivanescu a mai vorbit despre revenirea la vechiul nume de Societate al Uniunii, dar si despre o noua organizare a conducerii, cu un presedinte si patru vicepresedinti cu diverse atributii si cu membri intr-o ierarhie cu mai multe niveluri.

Cel din urma a fost cel dintii

Ultimul vorbitor, Nicolae Manolescu, s-a aratat ponderat in discurs si nu a promis prea multe, atragind totusi atentia ca, in timpul comunismului, Uniunea a fost una dintre putinele organizatii cu relativa libertate, care si-a ales democratic conducerea, i-a promovat pe unii dintre scriitorii „indezirabili" si unde „celula de partid" a trebuit desfiintata pentru ca nu au fost acceptate

constringeri. Manolescu a aratat ca „momentul de criza pentru Uniune a trecut" si ca o mai mare transparenta si o mai buna punere in valoare a organizatiei de breasla, ca si o atragere a tinerilor scriitori, ar avea efecte benefice.

Discursul sau moderat s-a dovedit a avea succes, fiind indelung aplaudat de confrati, care s-au inghesuit apoi la urna pe care inca se mai vedea scris, cu alb, „tombola", pentru a-si vota favoritul. La final, Manolescu a anuntat ca restul conducerii USR va fi stabilit pe 27 iunie, in sedinta Consiliului Uniunii.