Inainte de 1989, initialele PCR nu reprezentau numai numele unicului partid politic, ci si prescurtarea pentru reteta succesului, adica „Pile, Cunostinte si Relatii". Intr-o lume in care „noi ne faceam ca muncim si ei se faceau ca ne platesc", o „pila" sau o cunostinta bine plasata iti faceau practic viata mai usoara. Societatea era uniformizata si asa trebuia sa ramina.

Pe atunci, de cele mai multe ori, in virf ajungeau doar aceia care se bucurau de influenta si deci de o sustinere a celor la rindul lor influenti. In plus, daca tot trebuia sa te descurci, era normal ca parintii sa-si indrume odraslele pe acelasi drum profesional, intrucit era mai simplu pentru tineri sa profite de relatiile deja formate de parinti, prietenii si cunostintele acestora.

Astfel, Romania a ajuns sa aiba medici, avocati, profesori si chiar functionari publici din generatie in generatie in mai mare masura decit o impune traditia de familie si pasiunea. Iar daca inainte de '89 pilele si nepotismul au fost in floare, azi lucrurile nu s-au schimbat foarte tare, poate cel mult s-au nuantat. In continuare, cei mai multi romani cred ca fara relatii nu poti reusi in viata.

Mai mult de jumatate din romani se bazeaza pe relatii atunci cind pornesc in cautarea unui nou loc de munca. Sau, cel putin asta este concluzia unui sondaj efectuat de compania Neogen, pe site-ul BestJobs.ro.

Sondajul, cu intrebarea „Cum ati obtinut jobul actual?" si realizat pe un esantion de 1.200 de persoane, a scos la iveala faptul ca 53 la suta din respondenti au apelat la relatii, 31a la site-uri de recrutare, 9a s-au angajat prin intermediul unei agentii de recrutare, in timp ce 7a lucreaza in propria firma.

Astfel, persoanele cu virste cuprinse intre 35 si 45 ani au profitat cel mai mult de relatii, in procent de 59a, in timp ce la cei mai tineri, intre 20 si 25 de ani, Internetul a fost instrumentul care i-a ajutat in gasirea unui loc de munca.

Corneliu Ionescu, consilier in cadrul Agentiei Municipale de Ocuparea Fortei de Munca Bucuresti, spune ca societatile comerciale care au locuri „vacante", nu neaparat nou-create, au obligatia sa anunte Agentia Nationala de Ocuparea Fortei de Munca (ANOFM) de disponibilitatea acestor posturi.

Dar asta nu inseamna ca au si obligatia sa angajeze vreunul din somerii aflati in evidenta statului, chiar daca acesta intruneste conditiile necesare.

„Daca se creeaza doua locuri de munca la fabrica sau societatea nu stiu care, atunci sigur ca se spune „dom'le, vreau sa angajez o persoana tinara sau de virsta medie, femeie, barbat, inginer sau care sa stie calculator", iar vorba se duce, prin x, prin y si vine cineva care stie pe cineva care indeplineste conditiile.

Atunci, normal ca angajatorul nu mai iese la ziar sa faca publicitate si nu mai vine nici la noi sa ne anunte in scris ca are locuri de munca. Ion Tiriac, de pilda, angajeaza pe cine vrea. Sinteti de acord?!", intreaba retoric consilierul.

„Nu corespunde profesional"

Acesta recunoaste insa ca, si in cazurile in care angajatorii apeleaza la Agentia Nationala de Ocuparea Fortei de Munca, numarul somerilor astfel angajati nu depaseste 50 la suta: „Exista o parte importanta a agentilor privati care ne anunta locurile vacante, noi ne trimitem oamenii, dupa care incepe mafia.

Nu-l angajeaza pe somerul din evidenta noastra pentru ca e prea inalt, ori e prea scund, ca e femeie, ca e barbat, ca e cam negru la fata. Iar cel mai simplu este sa ne spuna ca „nu corespunde profesional".

Este decizia lui si nimeni nu poate demonstra ca el a avut motive subiective." Astfel, cei mai multi angajati prin ANOFM, sint de fapt muncitori necalificati, pentru ca restul sint angajati prin alte metode.

Sociologul Sebastian Lazaroiu, directorul Institutului de sondare a opiniei publice CURS, crede ca rezultatele sondajului sint destul de apropiate de realitate. Dar faptul ca oamenii isi folosesc relatiile pentru a obtine un loc de munca n-ar trebui sa fie tocmai o problema, mai ales ca asta se intimpla si in tari dezvoltate.

„Pentru ca dincolo de competenta candidatilor pentru slujba respectiva, ei trebuie sa mai aiba si alte calitati, care de obicei nu pot fi masurate printr-un test de performanta, gen seriozitate, fidelitate si alte trasaturi care tin de personalitatea omului. Acestea sint mai greu de testat si atunci se merge pe recomandare. Cineva isi pune obrazul pentru tine.

Insa, de multe ori noi asta nu intelegem, ca a recomanda pe cineva inseamna o responsabilitate. Daca o persoana recomanda pe cineva si acel cineva nu se dovedeste a fi serios sau fidel, cel care a facut recomandarea isi pierde definitiv credibilitatea", spune Lazaroiu.

Nimeni nu este de neinlocuit

Aceasta obisnuinta, in opinia sociologului Sebastian Lazaroiu, a aparut din cauza a ceea ce se intimpla in administratia publica, unde e foarte greu sa te angajezi, „pentru ca in general administratia publica este foarte politizata. Cu tot statutul, cu toate regulile, tot se mai gasesc subterfugii sa dai afara oameni si sa angajezi altii.

Schimbi numele departamentului, spui ca l-ai desfiintat pe cel vechi, ii dai afara pe toti si poti sa angajezi pe cine vrei in „noul" departament". Din cauza asta, in sectorul de stat si in administratia publica exista departamente de resurse umane aproape fictive.

Acolo nu conteaza, nu se fac evaluari, nu se dau teste si nici nu se dau oamenii cu pile afara decit daca vin altii cu pile mai puternice, daca se schimba puterea politica", explica Lazaroiu.

El aminteste insa si de un paradox care poate justifica nevoia tinerilor de a apela la cunostinte si relatii: „Ei sint absolventi si lor li se cere experienta. Atunci, automat lipsa experientei este suplinita de o recomandare. La fel este si cu cei cu virste peste 40 de ani.

Sansele lor de a se angaja sint mai mici, au deja o virsta, au nevoie in schimb de o anumita calificare, iar reangajarea lor depinde de multe ori de o relatie."

Contabilii profita cel mai mult de relatii

Ca sa ajungi contabil ai nevoie de relatii. Sau cel putin asa reiese din raspunsurile date in urma unui sondaj, anume ca 65a dintre contabili si-au gasit un loc de munca cu ajutorul relatiilor. Asta in timp ce, in domeniul IT, 43a din respondenti si-au gasit locul de munca pe un site de recrutare.

Agentiile de recrutare au fost utilizate cel mai mult de manageri care, in proportie de 27a, spun ca au inceput cautarea unui loc de munca apelind la o astfel de solutie. „E normal sa fie asa. La contabili sigur ca e nevoie de cunostinte de contabilitate, dar minime, pentru ca trucurile contabile se invata pe parcurs.

In schimb, e foarte mare nevoie de incredere, ori increderea este iarasi greu de verificat prin teste obisnuite. Ea trebuie certificata de o terta persoana, cea care face recomandarea. Intr-un fel e normal ca oamenii care se ocupa cu banii sa fie oameni de mare incredere", spune Lazaroiu.

Ne-am obisnuit cu pilele

Psihologul Aurora Liiceanu afirma ca nepotismul nu numai ca este larg raspindit, dar este si acceptat, fara exceptie, in toate domeniile profesionale de la noi. Despre profilul omului cu pile, Liiceanu spune ca acesta, odata angajat, la locul de munca ramine supus, oarecum izolat, grefat pe un anumit sistem si probabil ramine cu un statut inferior.

Cit despre ceilalti, care nu se folosesc de relatii sau pile in cariera lor profesionala, psihologul afirma ca ei pot cadea prada pesimismului social, pentru ca experienta le dovedeste ca nu e suficient sa fii bun.

„Mi se intimpla des sa aud acelasi raspuns dat de oameni „da, dar imi trebuie relatii", iar asta ne afecteaza pe toti, pentru ca avem impresia ca daca muncesti foarte mult, investesti in tine si iti cresti sansele de a fi cautat pe piata muncii si te gindesti logic ca orice institutie isi doreste oameni buni.

Apoi constati ca nu este adevarat si ca o institutie poate functiona si cu oameni mediocri, pentru ca exista stereotipul „merge si-asa..."", spune Liiceanu.

Parintii sint de vina

Despre pilosi, Aurora Liiceanu crede ca ei sint mai putin insistenti. Presiunea este in schimb exercitata mai mult de membrii familiei, de cei apropiati, pentru ca familia este cea care preseaza in toate partile pentru a gasi un serviciu cuiva din familie. Rudele apropiate sint mobilizate sa intrebe in dreapta si-n stinga, sa puna o pila. „Eu cred ca nepotismul e o problema de cultura la noi.

Aceasta cultura a nepotismului si a relatiilor se exprima si prin sistemul nostru educational din familie. Lucrurile care decid viata unui individ - casatoria, divortul, meseria - devin probleme de familie, in loc sa fie probleme personale; ele apartin deja familiei si nu individului.

Copiii nu sint crescuti ca singuri sa decida lucrurile importante din viata lor, iar aceasta cultura e foarte adinca la noi. Noi criticam sistemul rece de relatii dintre parinti si copii din strainatate, mai individualiste, dar la noi aceste relatii sint exagerate. Parintii intervin prea mult, iar copiii sint mai putin maturi social si psihologic", conchide psihologul.

Cei buni n-au nevoie de sprijin

Pina nu demult, agentiile de recrutare si plasare de personal erau luate in considerare numai de cei mai buni profesionisti, care reprezentau de la sine o achizitie valoroasa. Acum insa, cei care lucreaza in astfel de agentii spun ca lucrurile incep sa se schimbe, ca la ei apeleaza tot felul de oameni, cu diverse calificari si specializari sau chiar nou-veniti pe piata fortei de munca.

Sint oameni care nu au pile si relatii ori nu considera ca au nevoie de asa ceva pentru a se angaja.

Specialistii in resurse umane fac insa o distinctie clara intre recomandare sau relatie si pila sau nepotism. „Relatia" capata astfel o conotatie strict profesionala pentru ca, dupa ce se face recomandarea, candidatul nu scapa totusi de procesul de recrutare, proba de foc in urma careia se decide sau nu angajarea.

Romeo Cretu, senior consultant la HRD-Dezvoltare Resurse Umane, spune ca la noi „exista deja companii care au inclusa in procedura de recrutare si selectie de personal si partea aceasta bazata pe recomandari, iar in anumite domenii chiar se merge in primul rind pe recomandari."

Pile din import

Cit despre nepotism, Cretu recunoaste ca este inca o practica larg raspindita in companiile romanesti, dar adauga faptul ca nici cele multinationale nu sint sfinte. Cel care are cel mai mult de pierdut dintre angajatul cu pile si angajator este in mod cert acesta din urma. „O companie care organizeaza pentru un post concursuri la care se stie raspunsul dinainte va angaja un om slab.

Este daunator si pentru companie si pentru piata, pentru ca se genereaza ideea ca trebuie sa dai ceva, sa cunosti pe cineva ca sa ai acces la un post anume. Dar asta tine foarte mult si de maturitatea mediului economic", afirma Romeo Cretu.

Cei mai multi angajati intrati pe usa din dos sint oameni slabi, care practic n-au nici o treaba cu jobul respectiv. Cretu afirma ca „acest lucru genereaza probleme in rindul colegilor, in sensul ca toti tind sa-l marginalizeze si ajung sa fie nemultumiti. Cel cu pile ramine in post pina in momentul in care face o greseala foarte mare si i se spune: „Ok, imi pare rau, eu te-am adus, dar..."".

Rudele, strict interzise

Cristina Fedorovici, senior recruiter la ADVICE, crede insa ca nepotismul nu mai este la fel de raspindit ca in urma cu cinci sau chiar zece ani. In plus, multe din asa-zisele pile de pe vremuri s-au transformat in recomandari.

„In ultimii ani, s-a schimbat foarte mult mentalitatea angajatorului. Deja, unui om caruia vrea sa-i mearga afacerea bine si sa aiba oameni buni in firma, apeleaza la noi sa-i gasim cei mai buni oameni pentru el. Si atunci, evident ca nu se mai merge pe pile si pe nepotisme. S-a schimbat foarte mult si mentalitatea angajatilor.

Daca acum trei, cinci sau sase ani, din cinci macar unul iti spunea „L-a ales pe X pentru ca-i era nepot" sau stiu eu ce, acum deja nu se mai discuta despre aceste lucruri pentru ca nu mai sint atit de relevante ca inainte."

Stefania Netcu, consultant la aceeasi companie de resurse umane, ADVICE, da exemplul opus nepotismului sau afacerilor de familie. In anumite companii, de obicei multinationale, daca exista deja un angajat care are la angajare o relatie de rudenie cu un candidat, acesta din urma nici macar nu este luat in calcul.

Pentru simplul motiv ca relatiile de rudenie intre angajati contravin politicii de resurse umane a companiei respective.

„Explicatiile tin, pe de-o parte, mai ales de conflictele de interese care pot aparea. Atit timp cit tu ii ceri sotiei sau fratelui tau sa-ti faca un raport si ea sau el iti spune „ok, acum am de facut altceva urgent si nu pot, ti-l dau eu miine", se intirzie cu o zi. Cind in sfirsit primesti raportul respectiv, si jobul tau este afectat de asta.

Tu trebuie sa sintetizezi rapoartele, sa le dai sefului tau, numai ca le dai cu citeva ore intirziere, pentru ca unul dintre rapoarte, cel de la sotia ta, a venit mai tirziu si n-ai avut incotro, a trebuit sa astepti. Aceasta interdictie depinde de companie, in unele nu se accepta rude de gradul 1, 2, in altele se merge chiar si mai departe.

Si in cazul in care intre un el si o ea se dezvolta o relatie, unul dintre ei trebuie sa plece din companie", conchide Netcu.