E dreptul social-democratilor de a-i pune pe actualii guvernanti in fata unei motiuni de cenzura. Motiunea PSD e, totodata, una in care sint oferite multe indicii si despre starea actuala de sanatate a PSD.

Calculele hirtiei spun ca e putin probabil ca motiunea de cenzura a PSD sa treaca. Nici un partener sau adversar politic al PD si al presedintelui Basescu nu doreste sa le ofere acestora o bucurie in plus, si sa aduca, in acest fel, foarte aproape anticipatele.

Ea e importanta pentru ca reprezinta prima contra serioasa, inchegata si de luat in seama pe care o aplica perdantii alegerilor din toamna anului trecut actualei puteri. E importanta inclusiv pentru motivul ca temele si modul de argumentare a acestora, prezente in textul supus dezbaterii in Parlament, au deja o audienta sensibil crescuta in mass-media.

Citita cu atentie, motiunea social-democratilor vorbeste nu doar despre guvernul Tariceanu (si „dictatura" pe care acesta se pregateste sa o instituie, asa cum formuleaza, riscant si populist, autorii motiunii), ci si despre PSD. Partidul lui Geoana, Nastase si Mitrea nu moare de grija justitiei sau a oamenilor care au de-a face cu aceasta.

La fel, retorica de tip comunist-populist pe care social-democratii o folosesc atunci cind vine vorba de legile proprietatii (care „ofera putinilor nemultumiti o cale de a se indestula pe seama celor multi") nu surprinde la un partid care a dus pe culmi inalte arta de a fi cinic, duplicitar si profitor la modul nerusinat.

Insa PSD stie de ce vorbeste asa si mai stie ca trebuie sa vorbeasca asa daca nu vrea sa se scufunde si mai mult, cu atitea tinichele atirnate de firma sa. Leadershipul social-democrat actual stie, cum se invata la abc-ul fotbalului, ca atacul e cea mai buna aparare.

Apoi, modul in care „se pune problema" in textul motiunii arata ca PSD are forta, ca nu prea mai are putere, dar si ca, inca, mai are multe dintre apucaturile care i-au facut o faima proasta. Cu perfuziile inca atirnindu-i la miini, PSD reintra totusi in lupta.

Nu lasa nici o arma deoparte dintre cele care au consacrat aceasta formatiune politica: populismul, prezentarea trunchiata a starii de fapt, lipirea de etichete riscante, dar cu priza la public, pe adver-sarii politici (a se vedea: „poftele dictatoriale ale lui Basescu", „dictatura guvernului Tariceanu", „oligarhia liberala").

Sa nu uitam nici preluarea, ca la karate, a unor lovituri ale adversarului; formula cu care PSD descrie actuala guvernare se aplica mult mai bine guvernarii Nastase din precedentul regim („o justitie muta, surda si oarba care va lasa loc statului politienesc"). Iesirea la lupta a PSD nu e de condamnat. In actualul context politic, e tot ce poate face mai bine acest partid.

Inca ceva: o buna parte a temelor motiunii de cenzura pot ramine actuale si peste ceva timp, in cazul in care ceea ce a asumat guvernul Tariceanu va genera haos si injustitie. Abia atunci, PSD va lovi in plin.