"Bi-se-ri-ca, Bi-se-ri-ca, Bi-se-ri-ca!" Monastire. Crima. Preot. Tortura. Calugarita. Baca. Buba la cap. Bani. Episcop. Expertiza. Eroare. Oroare. Oare. Presa, presa, presa...

Tata Aglaia. Presa. Comisarul Trica. Presa. Acum si la o adica, presa, presa, presa!

Tanacu. Un loc unde, dupa cum zice o vorba veche, si-a intarcat mutul iapa si unde-si mai cauta inca surdul roata, a devenit iata, si locul unde, in ultimul timp, presa si-a fixat epicentrul jurnalelor.

Pare un subiect gras, desigur, numai ca ar trebui cantarit cu mai mare atentie, pentru a se putea intelege precis cata slanina este si cat sorici, cate cotlete si mai cu seama cate "ciolane" (de rupt sau/si de supt) sunt acolo.

Am auzit, am citit si am vazut in legatura cu povestea asta fel de fel de stiri si de opinii, "tacla"-show-uri, comentarii cu duiumul, dezbateri si analize, dar, vai, multe dintre ele erau tesute pe o urzeala a improvizatiei, cu motive traditionale de "gura leului" si "limba soacrei", de "ochiul boului" sau de "urechea caprioarei" (ca sa n-o pomenim si pe cea a porcului).

Ce s-a petrecut la Tanacu nu este nici pe departe doar un "senzational" subiect de presa, nu este nicidecum un simplu dosar de criminalistica si cu atat mai putin o oarecare eroare duhovniceasca.

Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane are de data aceasta un dosar foarte greu pe masa, asupra caruia mai sper sa se pronunte neintarziat si in lumina lui Dumnezeu.

Oricum pana la aceasta data erau de asteptat cateva esentiale precizari pentru ca devalmasia creata sa se transforme intr-o oarecare dumirire.

Ar fi trebuit sa intelegem mai intai perspectiva din care se priveste acest caz. Fiindca trebuie precizat limpede si accentuat ca intr-un fel poate fi inteles, "cercetat" si solutionat un astfel de caz din orizontul perceptiei, jurisdictiei si legislatiei mundane, lumesti, si radical diferit din punctul de vedere al legilor, normelor si canoanelor bisericesti.

O formula mixta nu cred sa existe, fiindca nu este posibila si nici nu ar fi de preferat pentru nici una dintre parti.

Avand in vedere aceste doua teritorii ideatic diferite, aceste doua domenii structural, administrativ si analitic necoincidente, vom observa ca fiecare in parte se sprijina pe cate doua coordonate diferite: una logica si alta legica.

Istoria demonstreaza ca logica lui Dumnezeu nu este aceeasi cu logica omului, iar legica Lui nu este nicidecum aceeasi cu legica lumii. Cine-I cunoaste lucrarea lui Dumnezeu? Cine si cum va judeca aceasta "neintamplare"? Fiindca ceea ce am vazut ca s-a intamplat pana acum pare lamentabil si primejdios.

Omul acela despre care astazi, unii si altii, subiectivi, nestiutori sau pur si simplu inflamate muste-n lapte, afirma peiorativ ca n-ar avea "nu-s? ce scoala (de parca Sfantul Nicodim Aghioritul, nenumarati alti sfinti sau mari duhovnici ar fi fost doctori in "stiinta demonologiei"), omul acela, asadar, cel putin la data "neintamplarii" era preot. Sa fie clar.

Fiindca nu fusese legic caterisit. Adica nu i se interzisese preotia, strictamente canonic, public si oficial, sau nimeni nu aflase inca acest lucru. Iar daca a fost, intr-un sfarsit, caterisit inseamna ca inainte fusese hirotonit. Nu?

Certe sunt urmatoarele date: omul acela era monah - si vreau sa cred ca nu s-a calugarit de capul lui. Fiindca asta ar fi extrem de grav. Era mai apoi Ieromonah (preot calugar - n.r.) - si nu cred, de asemenea, ca s-a hirotonit singur.

In sfarsit, era si duhovnic (si inca unul pare-se cunoscut si apreciat in zona, cel putin de catre unii), iar asta este o hirotesie speciala, nu este nici "donatie" si nici "sponsorizare".

Cine l-o fi trecut oare prin toate treptele acestea? Fiindca este greu de imaginat ca acolo, de atat timp, era o asa de mare erezie si nimeni nu a suflat nici o vorba pana acum, cand s-a-necat albina-n zer.

Cine a ingaduit toata povestea aceasta, invaluind-o in taceri? Nu cumva cel (cei) care acum se "desolidarizeaza", afirmand ca nici ieromonahul, nici obstea si nici macar monastirea nu aveau binecuvantare?

Pai, daca nu aveau binecuvantare, si acest lucru este demonstrabil, fiind oficial comunicat, la vremea potrivita, insemneaza ca ceea ce s-a intamplat acolo, la Tanacu, nu are nici o legatura cu Biserica Ortodoxa Romana si atunci chestiunea trebuie cunoscuta si recunoscuta ca atare, raspicat, urmand sa mai intelegem doar ce cauta in "filmul" asta si un ierarh ortodox.

S-a vorbit, din perspectiva acelorasi nestiinte ale unora si ale altora, despre "moartea unei tinere maicute". "Fals". E-roa-re!

Fata aceea era o tanara crestina sosita acolo (nu se stie precis cum), cu numai cateva luni in urma. Era, asadar, in perioada de noviciat, neputand fi decat cel mult sora de monastire, daca se ajunge la concluzia ca monastirea era. Oricum nu putea fi maica, pentru ca daca ar fi fost, atunci cazul ar trebui citit si interpretat iarasi diferit.

Adica din unghiul randuielilor si canoanelor bisericesti, stiut fiind faptul ca un calugar vietuieste sub semnul "voturilor monahale", dintre care cel mai important, in cazul nostru, ar fi fost "ascultarea".

Cati dintre cei care ii vor judeca pe oamenii aceia (pana ieri maici si calugari) inteleg aceste particularitati si altele inca si mai subtile ale habitatului monastic?

S-a vorbit de asemenea despre unele neajunsuri pe care le avea tanara "sora". Unul dintre ele a fost numit "schizofrenie".

Si in acest caz, intr-un anumit fel identifica si trateaza aceasta suferinta medicina alopata, si cu totul altfel abordeaza problema psihoterapia patristica.

Cine si cum i-o fi stabilit acest diagnostic noi nu cunoastem, dar in ce priveste terapia... avem acum consecintele, dar nu si diacronia faptelor, care ar trebui sa ne spuna in ce consta suferinta ei si ce reactii avea.

Un alt neajuns a fost numit "demonizare". Biserica Ortodoxa a cunoscut si cunoaste, a tratat si trateaza nenumarate astfel de cazuri.

Am putea spune ca una dintre dimensiunile ei lucrative este tocmai aceasta: exorcizarea. Parte determinanta in procesul purificarii. Sfantul Nicodim, pe care l-am pomenit mai la inceput, a scris un autentic tratat in sensul acesta, purtand titlul: "Razboiul nevazut".

Patristica toata, de altfel, vorbeste despre faptul ca intreaga noastra existenta se desfasoara intre realitatea aceasta vizibila, sensibila si palpabila si intre o alta nevazuta.

Daca luam in calcul titlul lucrarii Sf. Nicodim, si nu prea avem cum sa nu-l luam, vom intelege ca tanara, suferinda deja, se inrolase intr-o "armata" care se afla in acest nevazut, dar crancen razboi, unde, ca in toate razboaiele, iata, se si moare.

Cazul nu este unul simplu! Fiindca mai presus de toate cele care se vad (mai ales la televizor), de interesele si neputintele omenesti, de culpabilizari si disculpari, stau interesele duhurilor nevazute, adesea nestiute sau rau-stiute, frecvent ignorate, dar care determina viata noastra si moartea noastra.

Iata de ce reafirm ca Biserica Ortodoxa Romana are (sau nu ?) pe masa si de data aceasta un dosar foarte complex.

Iata de ce cred, indraznind chiar sa sugerez ca Biroul de Presa al Bisericii Ortodoxe Romane sa faca urgent si oficial unele precizari, urmare carora "opinia publica", "madularele", "poporul" sa inteleaga clar daca Biserica isi asuma locul si constructiile acelea, daca ieromonahul acela a apartinut legic vreodata corpului clerical, daca obstea aceea a fost sau nu recunoscuta ca atare si,

in sfarsit, daca isi asuma sau isi declina cazul, lasandu-i pe oamenii aceia (repet, pana mai ieri ai sai) sa fie judecati ca niste ucigasi sau ca niste detinuti de drept comun. Si asta, as vrea sa cred ca nu pentru a refuza sa se incarce cu inca un "dosar" pe care ar putea sa scrie simplu: "CAZUL TANACU ACCIDENT MORTAL DE MUNCA!".

Dincolo de asta orice comentariu, indiferent de unde ar veni, de la vladica sau de la opinca, nu mai poate avea decat valoare de sueta (sau desueta).

Pana una, pana alta noi ne straduim, precum suntem povatuiti, sa avem rabdare si sa nadajduim de la Domnul lumina multa, dreapta socoteala si o buna "solutionare"(eventual intr-un consistoriu!).

Caci, asa cum a zis psalmistul David in Psalmul sau 33: "Mantui-va Domnul sufletele robilor Sai si nu vor gresi toti cei ce nadajduiesc in El". Amin.

* Ciorti-ciort a (lb. rusa) drac