Procurorii vasluieni si-au luat in sfarsit inima in dinti si i-au retinut pe preotul Daniel Corogeanu si cele patru calugarite complice la schingiuirea tinerei Irina Cornici. Justitia va stabili probabil vinovatiile in acest caz.
Mai greu vom vedea un proces de clarificare a responsabilitatilor in cadrul Bisericii Ortodoxe, unde se incearca deja escamotarea responsabilitatilor Episcopiei Husilor in hirotonirea lui Corogeanu si tolerarea situatiei de la manastirea din Tanacu.
Ramane in afara institutiilor chestiunea sprijinului popular incontestabil de care se bucura inca falsul duhovnic. Recrudescenta misticismului primitiv, goana dupa „facatorii de minuni", dupa „vindecatori" miraculosi nu este nici pe departe un fenomen izolat sau specific mediului rural. Granita dintre credinta religioasa si superstitia pagana a devenit extrem de greu de trasat in ultima vreme.
Biserica poarta, desigur, partea ei de vina pentru ca nu a pus niciodata lucrurile la punct din punct de vedere doctrinar, preferand sa profite de pe urma fervorii religioase reaprinse dupa 1989.
Ea nu este insa singura responsabila: ca intotdeauna in acest secol al comunicarii si comunicatiilor, mass-media au avut de jucat un rol in promovarea obscurantismului, fanatismului ieftin si chiar a vrajitoriei.
In goana dupa senzational si dupa rating, s-a filmat si se filmeaza cele mai fantasmagorice povesti: icoane care plang, imagini care apar misterios pe un geam uitat de vreme, vindecari miraculoase, previziuni astrologice asupra rezultatelor alegerilor, vraji care rezolva problemele personale.
Chiar daca pentru unele „aparitii" existau clare explicatii stiintifice, nimeni nu le-a mentionat pentru ca ar fi stricat scenariul emisiunii. Ziaristi si editori fara scrupule au considerat ca superstitia se vinde mai bine decat ratiunea.
Setea de absolut este speculata odios, ca si necazurile unor bieti oameni pe seama carora se fac rating si bani la emisiuni gen „Iarta-ma". Ziaristul fara constiinta care urmareste numai vanzarile nu este specific doar Romaniei, dar el trebuie combatut oriunde ar aparea.
Pentru cine are dubii in privinta consecintelor nocive ale acestei specii asupra fenomenului de imbecilizare in masa recomand lectura cartii „Homo Videns", de Giovanni Sartori, recent aparuta la Humanitas.
Din pacate pentru public, responsabilitatea ziaristului exista si atunci cand el nu si-o asuma si nu se gandeste la consecintele muncii lui. Acest principiu nu se aplica doar la proliferarea obscurantismului, ci si a informatiilor insuficient verificate care pot si ele sa aiba consecinte catastrofale.
Asa s-a intamplat cu articolul despre pretinsa „betie" a Monicai Macovei: politicieni fara scrupule si fara onoare au profitat de acuzatiile sustinute precar in articol si au impanzit parlamentul cu fluturasi pe care scria „Keep walking, Monica", invocand reclama la „Johnny Walker".
Demersul jurnalistic, pornit din superficialitate (imi place sa cred ca nu este vorba de rea-credinta si calcul politic),
s-a transformat intr-o monstruozitate la adresa unei doamne care numai asa ceva nu merita si a devenit un instrument in mana adversarilor ei politici.
Nu scriu aceste randuri din indignare feminista, ci din exasperare profesionala. Vrand-nevrand, reporterii si redactorii au devenit instrumentele unor politicieni fara caracter, complici la o abjecta campanie de „character assassination" dusa de mai multa vreme pentru a bloca reforma in justitie.
Un rezultat nedorit care demonstreaza - daca mai era nevoie - ca, asa cum somnul ratiunii naste monstri, si ignorarea normelor deontologice ale jurnalismului poate avea exact aceleasi efecte.
