Frescele Capelei Sixtine ascund zeci de detalii anatomice
Pasionatii de mistere, in special de enigme cu patina istorica, au un nou subiect de conversatie codul secret al lui Michelangelo.
La scurt timp dupa succesul fulminant al romanului „Codul lui Da Vinci", doi doctori brazilieni, mari iubitori de arta, au lansat un volum dedicat unui alt maestru renascentist, Michelangelo Buonaroti, care, spun ei, ar fi ascuns lectii de anatomie in picturile ce impodobesc celebra Capela Sixtina de la Vatican.
Desavarsite acum 500 de ani si restaurate recent, frescele contin scene biblice, cum ar fi Crearea lui Adam, in care Dumnezeu intinde mana pentru a atinge degetul primului om din lume.
Brazilienii Gilson Barreto si Marcelo de Oliveira sunt convinsi ca faimosul artist a plasat imagini ce reflecta vastele sale cunostinte anatomice pe 34 din cele 38 de panouri ale tavanului Capelei. Dupa parerea lor, acolo unde, spre exemplu, Michelangelo a pictat un trunchi de copac, un ochi antrenat poate recunoaste un tub bronhic.
Punguta verde care apare in alta scena este in realitate o inima, artistul schimband culoarea pentru ca imaginea sa nu sara in ochi.
Lucrarea brazilienilor, intitulata „Arta secreta a lui Michelangelo" porneste de la o idee lansata acum 15 ani de americanul Frank Meshbeger, in opinia caruia, in scena crearii lui Adam, imaginea lui Dumnezeu inconjurat de ingeri seamana cu o sectiune prin creier.
Barreto a fost uimit de asemanare si si-a spus ca, daca artistul a redat imaginea unui creier, cu siguranta mai sunt si alte elemente anatomice.
Atentie la indicii
Cei doi cercetatori brazilieni sunt convinsi ca exista un cod in fiecare scena in parte, indiciile lasate de Michelangelo permitand gasirea organului ascuns. Primul pas, spun ei, este studierea atenta a personajelor ce inconjoara figura centrala a picturii.
Spre exemplu, in scena cu oracolul cumaean, heruvimii care inconjoara femeia arata insistent in directia pieptului, ca pentru a atrage atentia ca punguta din imagine este o inima. Alteori, artistul indica prin intermediul personajelor ce parte a trupului este ascunsa in pictura. In scena cu oracolul libian, un ingeras arata cu degetul spre umarul sau.
Cutele facute de rochia femeii redau imaginea unui humerus cu tot cu articulatie.
Pentru a-si sustine teoria, in cartea lor, brazilienii au pus alaturi detalii din frescele Capelei Sixtine si poze din tratatele de anatomie. In multe cazuri, asemanarea este izbitoare. Alteori insa, e nevoie de multa imaginatie pentru a vedea vreo similitudine.
Practica pe cadavre
Ceea ce este surprinzator este faptul ca artistul nu s-a marginit doar la oase sau organe majore, ascunzand in frescele sale si parti ale trupului a caror descriere necesita o foarte buna cunoastere a corpului omenesc, cum ar fi tendoane, fascicule nervoase sau artere.
Dupa cat se pare, Michelangelo a dobandit aceste cunostinte in timpul numeroaselor disectii la care a participat de-a lungul vietii, activitate deloc surprinzatoare, stiuta fiind obsesia artistilor renascentisti pentru anatomie. Potrivit biografilor sai, maestrul ar fi asistat prima oara la o disectie la varsta de 13 ani.
El era atat de fascinat de tainele corpului omenesc incat visa sa redacteze un veritabil tratat de anatomie. Aceasta intentie nu s-a materializat, insa pictorul a lasat mostenire posteritatii cunostintele sale ascunzandu-le cu dibacie in opera sa.
Fiecare vede ce vrea
„Problema este ca de multe ori vedem ceea ce am vrea sa vedem, iar in domeniul istoriei artei multi se fac vinovati de acest pacat", opineaza Dennis Geronimus, specialist in arta renascentista la New York University, care a parcurs cartea lui Barreto si Oliveira.
Mesajele „decodificate" de ei ies din tiparele artei lui Michelangelo, atat in ceea ce priveste pozele si gesturile specifice, cat si in privinta relatiilor simbolice dintre personajele sale, spune Geronimus. In ciuda rezervelor exprimate de critici, cartea, care a stabilit un record in Brazilia, cu 50.000 de exemplare vandute, urmeaza sa fie publicata curand in SUA.
Nimeni nu spera insa ca va reedita succesul repurtat de „Codul lui Da Vinci", lipsindu-i intriga politista, dar si potentialul pentru scandal.
