Acest comentariu este inspirat de ultima diversiune de presa, montata de cativa neprofesionisti de la "Evenimentul Zilei" si de agresivitatea iresponsabila a acelorasi, in raport cu alte redactii. Fac astazi o exceptie de la regula.

Si renunt la cunoscuta mea circumspectie vizavi de privilegiul pe care si-l aroga unii asa-zisi jurnalisti de a se substitui cititorilor, incercand sa emita, ei insisi, judecati asupra unor demersuri ale unor ziare. Acordand unora si altora note, de la o catedra imaginara pe care s-au cocotat. Si de unde cad, din cand in cand, rupandu-si nasul. Desi expresia pare dura, ea este perfect adecvata.

"Jurnalistii" in discutie sunt, de fapt, limbrici de presa. Niste paraziti micuti, agresivi iar ca profesionisti, absolute nulitati.

Exemplul oferit in acest sens in urma cu cateva zile de limbricii de la "Evenimentul Zilei" este insultator pentru imaginea presei care, cu paraziti cu tot, continua totusi sa ocupe, dupa Biserica si Armata, pozitia a treia in increderea pe care cetatenii o au in institutii. Vrand sa lanseze o noua bomba de presa, "Evenimentul Zilei" a construit o gogoasa.

Subiectul a fost ministrul Justitiei, Monica Macovei, si pretinsele crize bahice ale acesteia. Dar la fel de bine putea fi oricare altul. Incurcandu-se in propriile minciuni, descoperita total sub aspect deontologic, redactia a fost silita sa-si ceara public scuze.

Dupa care, fix aceiasi limbrici de presa care au initiat magaria au declansat un atac murdar impotriva altor redactii, cu intentia de a le discredita. Dar nu aceste detalii sunt relevante. Ci fenomenul pe care intentionez sa-l radiografiez. Astazi, presa romaneasca se afla la un punct istoric de rascruce. Dar si intr-un moment care poate deveni periculos.

Aproape deplin maturizata, la un pas de a-si asuma, in mod integral, normele europene - aflandu-se astfel in avanpostul societatii romanesti, la fel cum s-a intamplat si in 1990, cand a devenit primul sector particular si concurential - presa romaneasca este pe cale de a-si asuma toate standardele occidentale. Si de a intra astfel in competitie cu marea presa europeana.

In ciuda ostilitatii unei importante parti din clasa politica, a carei credibilitate este in cadere libera. Si care este interesata in a semana dihonia intre ziare si ziaristi. In fata acestui ultim si important examen, jurnalistii romani mai au de trecut un obstacol. Este vorba de cozile de topor. De inamicul intern. De parazitii, de limbricii de presa. Cine sunt ei?

Ce face, in definitiv, un jurnalist adevarat? Investigheaza realitatea si ii ofera cetateanului informatii la care altfel nu ar avea acces. Sau care ar putea fi prezentate trunchiat ori denaturat de catre administratorii societatii. Si, in baza lor, isi exprima in mod liber opiniile. In raport cu propriile convingeri si cu orientarea publicatiilor respective.

Dar limbricii de presa cine sunt? Persoane care au reusit sa se strecoare in redactii fara a-si fi insusit, in prealabil ori ulterior, instrumentele profesionale indispensabile jurnalismului de investigatie. Sau macar celui de informatie. Impotenti in fata realitatii pe care nu reusesc sa o radiografieze, ei se oplosesc intr-o lume paralela. Cea a relatarilor de presa. Facute de altii.

Mimand exercitiul profesiei de jurnalist, evadati sau ejectati din real, ei incearca sa creeze false evenimente. Penultimul de acest fel a fost Monica Macovei. Iar ultimul, lansat cu nonsalanta de limbrici de la "Evenimentul Zilei", este incercarea de a construi o imagine monstruoasa a presei. Edificata pe grupuri de interese. De tip pretins mafiot. Evident, si acest demers "jurnalistic" se soldeaza cu fas.

Este timpul sa privim un adevar in fata, oricat de stanjenitor ar fi el. Acesti limbrici de presa sunt persoane care se apropie vertiginos de varsta de 40 de ani. Iar pana in prezent, desi au avut sansa a 15 ani de libertate, nu s-au facut cu nimic remarcati. In ziare nu au cititori, iar la televiziuni nu au rating. Iata, singurul nume pe care il stiu pe dinafara este al lui Grigore Cartianu.

Si asta doar fiindca, in vremurile de glorie ale "Evenimentului Zilei", cei care conduceau aceasta publicatie, printre care sunt mandru ca m-am numarat si eu, il tineau la sedinte pe Cartianu pe pervazul ferestrei, pe post de bufon. Pur si simplu, cu ajutorul lui mai destindeam atmosfera.

Ceilalti limbrici - de la "Evenimentul" ori de aiurea, pentru ca ei bantuie si prin alte redactii - sunt nume atat de putin cunoscute, incat poti sa-i pici cu ceara pe cititori si degeaba. Pur si simplu, nu si le pot aminti. Din cand in cand, beneficiind de bunele intentii ale cate unei televiziuni, ei sunt prezenti si pe sticla. La talk-show-uri.

Balbaiti, neconvingatori, insidiosi, patimasi, lipsiti de informatii si de argumente, plutesc o ora in paralel cu realitatea, scuipa putin venin si apoi dispar. Pentru a-si relua munca de limbrici. Scormonind in alte ziare. Nu in realitate, ci in oglinda acesteia. Si erijandu-se in justitiari ai presei.

Partea proasta cu acesti limbrici de presa este ca nici macar nu poti sa-i scoti din anonimat, pentru a-i arata cu degetul. Pur si simplu, pentru ca ei nu pot fi repere. Nici macar negative. Limbricii de presa nu apar pe radar.