Traian Basescu ne-a lasat cu gura cascata atunci cand a izbucnit in plans, ditamai marinarul, in momentul retragerii lui Theodor Stolojan din cursa prezidentiala. Plangea ca un prunc in fata pierderii apocaliptice a primului avion cu motor din viata sa.

Cel pentru care plangea nici nu clintea. Persoanele care se aflau de fata, socate de imprejurarea ce le-a fost dat s-o traiasca, nici nu respirau. Doar Basescu isi vedea de plansul lui devenit legendar.

De-atunci a trecut mult timp peste noi. Am trait campania electorala, am mers la vot, am votat, am sperat, de jumatate de an avem o alta putere politica. Revolutia portocalie isi are prozelitii ei, chiar si acum, dupa ce emotia s-a mai stins si dupa ce alte nuante ne invaluie viata: albastru-violet, precum situatia.

Ceva a mai ramas, totusi, din elanul revolutionar al acelor zile de campanie, pline de reprosuri, asigurari, scenarii, strategii. A ramas dorinta celui care plangea - Dumnezeu stie de ce! - de a-si proteja imaginea.

Presedintele, caci despre el este vorba, are mare grija de el. Se respecta. Vrea sa fie si respectat, dar, in primul rand, isi acorda siesi o doza mare de incredere.

Vezi rezolvarea crizei ostaticilor. La care a fost vioara intai din prima si pana in ultima zi. Vezi inundatiile. In rezolvarea carora s-a implicat, apostrofandu-l pe premier pentru suficienta. Vezi chiar cazul consilierei sale, Elena Udrea, pe care multi si-ar dori-o zburata de la Cotroceni numai pentru ca li se pare ca nu cadreaza cu functia.

In fond, oricine are dreptul sa decida, fie ca e presedinte de tara sau de scara de bloc, pe cine tine prin preajma.

Si mai vedem acum, in aceste zile, ce s-a intamplat cu mandria lui Traian Basescu in momentul cand i s-au adus dovezi irefutabile ca sotul uneia dintre consilierele sale prezidentiale se ascunde dupa faldurile draperiilor de la Cotroceni pentru a-si proteja afaceri cel putin dubioase.

Revista „Saptamana Financiara" a facut cap de afis din scandalul de evaziune in care este implicat sotul doamnei Anghelescu. Intre timp, si ANAF a intensificat controalele. E destul de jenant ca, doar la insistentele unui ziarist - senior editorul SFin Robert Veress -, controalele autoritatilor nu au fost amanate sine die, ca in alte spete.

Este, de asemenea, la limita incredibilului modul in care s-a purtat dialogul intre domnul Anghelescu, patronul fabricii de tigarete cu acelasi nume, si alti doi reprezentanti ai revistei noastre - Alexandru Moldovan si Titus Somesan. Acuzatii peste acuzatii, pornografie, insulte, calomnii, crize nevrotice greu de justificat pentru o persoana care, inteleg, are si permis de port-arma.

Si amenintari. Amenintari la adresa noastra, a celor de la „Saptamana Financiara", si a familiilor noastre. Nici o reactie din partea institutiilor statului, timp de mai bine de o luna.

Si, cand ne pierduseram speranta ca s-ar mai putea intampla ceva, exact in aceeasi zi cand seful ANAF, Sebastian Bodu, anunta descoperirea altor nereguli la firmele sotilor Anghelescu, presedintele a acceptat demisia, din motive personale, a Stanei Anghelescu. O doamna care s-ar putea sa fie doar o victima a comportamentului sotului sau.

Dar care, pe de alta parte, trebuie sa inteleaga faptul ca, atat timp cat domnul Anghelescu ii intimida pe inspectorii fiscali si pe cei de la Garda Financiara cu prea-iubita sotie care lucreaza la Cotroceni, „promitandu-le" ca-i va lasa pe drumuri, a devenit participanta la acest joc murdar.

E clar ca presedintele i-a cerut doamnei Anghelescu sa demisioneze. Imaginea sifonata a acestei familii nu-i facea bine nici lui si nici aliantei aflate la putere. De fapt, Traian Basescu a recunoscut, intr-un interviu, ca sunt multi care fac afaceri necurate folosindu-se de presupusa lui protectie si ca va da, in curand, cateva exemple in acest sens.

Afacerile necurate ale lui Florin Anghelescu au starnit lacrimi la Cotroceni. Lacrimi de care Traian Basescu nu a tinut cont. Si bine a facut! Stiti cum se spune: maioul e mai aproape de corp decat camasa. Asa si cu presedintele.

L-or fi impresionat lacrimile doamnei Anghelescu, dar mai aproape i-a fost teama de propriile lacrimi si suferinte, in momentul in care ar fi constatat ca nimeni nu-l mai ia in serios cand vorbeste despre starpirea coruptiei, distrugerea cuiburilor mafiote si dislocarea traficului de influenta. Iar acum, tuturor le e clar: Basescu nu crede in lacrimi. Desi a trecut pe la Moscova...