Dezamagiti de felul in care si-a asumat mandatul de primar, plecat fiind adesea in Capitala, clujenii au lansat si un banc in seria Radio Erevan: „Stiti de ce e imposibil ca un avion care merge de la Bucuresti la Cluj sa se ciocneasca in aer cu unul care vine de la Cluj la Bucuresti? intreaba un ascultator. Raspuns: „Pentru ca Boc se afla si-ntr-unul, si-ntr-altul!".
Daca unii clujeni sint nemultumiti, democratii par – dimpotriva – foarte satisfacuti de noul lor presedinte. Intrat in Parlament in 2000, sub protectia lui Petre Roman, Emil Boc s-a raliat taberei Basescu si a devenit principala voce a PD in Camera. Atunci cind Basescu se ciocnea cu majoritatea PSD din Consiliul General al Capitalei, Boc tinea piept tavalugului pesedisto-udemerist din Parlament.
Interventiile sale erau, in fond, tot ceea ce poate fi mai firesc pentru un parlamentar. Politicianul clujean urmarea cu atentie proiectele legislative, depunea amendamente, initia interpelari, chema la ordine guvernul, negocia voturi.
Atunci cind Basescu a decis ca Boc sa candideze la Cluj, multa lume a fost surprinsa: unul dintre putinii politicieni care intelesesera sa-si ia in serios mandatul urma sa abandoneze deputatia pentru a administra un oras. Ce-i drept, nu orice oras! Pina la urma, victoria sa impotriva lui Funar si Rus a fost una dintre premisele sudarii Aliantei D.A.
Succesul lui Basescu la prezidentiale a insemnat reluarea carierei nationale a lui Emil Boc. Presedinte interimar al democratilor, primarul Clujului a navigat, intr-adevar, intre Bucuresti si Cluj, cautind sa impace administratia locala si coalitia guvernamentala. Ofensiv si cu un discurs bine articulat, Emil Boc parea sa fie amenintat de ceilalti locotenenti ai lui Basescu.
Adriean Videanu, devenit primar al Bucurestiului, sau Vasile Blaga, om de incredere al presedintelui care gestioneaza Administratia si Internele, ori neobositul Radu Berceanu vizau, si ei, postul de lider al PD. In lunile de interimat, Boc a dovedit insa ca le poate tempera ambitiile.
Din momentul in care miza transformarii PD intr-un partid popular a devenit punctul principal de pe ordinea de zi a Conventiei Nationale a democratilor, era evident ca Boc va cistiga. Experienta sa parlamentara, ca si facilitatea pozitionarii politice l-au transformat in singurul actor credibil al unei asemenea incredibile transfigurari.
Boc devine astfel al treilea primar transilvanean care conduce un partid politic. Primul a fost invinsul sau de la Cluj, Gheorghe Funar, lider al PUNR intre 1992 si 1997. Al doilea – Gheorghe Ciuhandu – a fost ales anul trecut sef al PNTCD, dupa a treia victorie la Primaria Timisoara, si ar urma sa fie principalul partener al lui Boc in aventura popular-europeana a partidelor romanesti.
Spre deosebire de cei doi, noul presedinte al PD si-a inceput cariera in Parlament, a aterizat la Cluj, pentru a zbura apoi din nou spre inaltimile politicii nationale.
